O frumoasă studentă de la UMF ascunde un secret teribil! Nimeni nu s-ar fi așteptat ca ea să sufere de o boală unică în România. Ce îi poate pune viața în pericol într-o singură secundă?

Drama unei frumoase asistente din Iași. De la o simplă durere abdominală a fost la un pas de deces. Medicii susțin că boala ei este unică în România. Nu s-a gândit nicio secundă la verdictul pe care urma să-l audă.

O tânără studentă la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași (UMF) a fost dusă de urgență la spital după ce a început să simtă dureri abdominale insuportabile. Inițial a crezut că poate fi o simplă întâmplare și și-a administrat medicamente de rutină. Văzând că durerea se intensifică și nu mai poate respira, s-a deplasat la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului „Sf. Spiridon” din Iași. În urma examinărilor medicale, medicii au rămas stupefiați. Despre ceea ce i se întâmplase tinerei citiseră doar în cărți. Nu exista un alt caz asemănător în România. Pentru o simplă lovitură, aceasta trebuie să meargă de urgență la spital. Repercusiunile sunt grave. Trăiește viața într-un bol de sticlă.

Stirile PROTV

Boala cu mortalitate de aproape 15%, care se transmite prin aer. „Simptomele seamănă în primele zile cu gripa”

RomaniaTV

CÂŞTIGĂTOR MASTERCHEF 2024. S-a rupt tradiţia, cum s-a luat premiul de 75.000 de euro. Scandal uriaş cu Bontea, Dumitrescu şi Scărlătescu

Pe moarte, de la o simplă durere abdominală

Nicoleta Husaru are 20 de ani, este născută în Bacău, dar locuiește în Iași. Calvarul cu care se confruntă astăzi a început din copilărie. Nimeni nu a știut ce i se întâmplă, pentru că în România nu existau posibilități de diagnosticare. La începutul lunii ianuarie 2020, Nicoleta a văzut moartea cu ochii când, din cauza unei dureri abdominale apărute spontan, a ajuns direct în secția de Anstezie și Terapie Intensivă.

„Era într-o sâmbătă seară când am început să am dureri abdominale. Inițial, am crezut că va trece, așa că am luat niște medicamente de domolire a simptomelor. Nu doream să mă prezint la medic pentru că luni aveam examen, așa că am sperat că duminică mă voi simți mai bine. Duminică dimineața simțeam niște dureri în abdomen de parcă se spărgea sticlă înăuntrul meu. Au urmat episoade de greață, nu puteam tuși, nu puteam respira cum trebuie, nu puteam să-mi contractez mușchii abdominali. Nu m-am așteptat nicio secundă ca aceste simptome să ducă la diagnosticul pe care l-am primit. Am mers la UPU într-un final, pentru că nu mai suportam”, povestește tânăra.

S-a născut în suferință

Ajunsă în UPU, medicii i-au verificat întreaga fișă medicală. Tânăra fusese diagnosticată în anul 2005 în Italia cu afibrinogenemie congenitală, o boală pe care medicii români nu o puteau sesiza pentru că în România nu existau posibilitățile de diagnosticare, ea fiind pacient înregistrat oficial cu acest diagnostic.

„Totul a început de la naștere. Mama mi-a povestit că în momentul în care medicii mi-au tăiat cordonul ombilical am făcut prima hemoragie. De la naștere până la vârsta de cinci ani nu am avut un diagnostic clar. Tatăl meu lucra în Italia pentru un director medical al unui spital de acolo. Auzind povestea mea, i-a spus tatălui să mă ducă în Italia. Acolo am primit diagnosticul de afibrinogenemie congenitală. M-am întors în România. Nu exista medicamentație necesară pentru boala despre care nimeni nu știa. Mama s-a luptat extrem de tare cu Ministerul Sănătății să obțină medicamentația. Am luptat șapte ani pentru a primi tratamentul decontat”, spune Nicoleta.

Tratamentul nu se găsea în România

Analizele din Italia au arătat că îi lipsește de tot fibrinogenul, o proteină plasmatică sintetizată în ficat și care intervine în coagularea sângelui. Medicii i-au spus atunci că va trebui să facă tratament toată viața. Nu exista medicamentul de care avea nevoie pe lista de medicamente.

„Dacă nu aș fi fost diagnosticată în Italia, nu aș fi putut fi inclusă în programul Național de Sănătate pentru a primi medicamente. În 2012, după insistențele mamei mele către Ministerul Sănătății, s-au adus aceste medicamente pentru prima dată în România. Costul tratamentului era de mii de euro, pe care noi nu ni-l permiteam. Pe lângă tot acest chin, copilăria mea a fost îngrozitoare. Eu nu am știut ce înseamnă să merg pe bicicletă, să merg într-o excursie cu colegii, să ies la joacă. Am fost privată de toate acestea pentru că orice lovitură, vânătaie, se solda cu internarea mea în spital. Zilele trecute spre exemplu, am fost să-mi iau analizele la sânge. După ce am ieșit din spital, am mers la farmacie. Efectiv am umplut tejgheaua de sânge. Mi-a țâșnit, pur și simplu”, mai spune Nicoleta.

Medicii au rămas stupefiați

Medicii ieșeni s-au confruntat cu o situație unică în România. Au salvat viața Nicoletei fără o oră de practică în această direcție. Fiind o boală extrem de rară, nu s-au gândit nicio secundă că va fi chiar la Iași.

„Pacienta era aflată în evidența Clinicii de Hematologie din anul 2019. Până atunci se aflase în evidența Clinicii de Hematologie – Oncologie a Spitalului „Sf. Maria”, fiindcă era minoră. Aceasta fusese diagnosticată cu afibrinogenemie congenitală, o boală genetică rară, caracterizată prin deficitul de sinteză a fibrinogenului, o proteină care intervine în coagularea sângelui. Încă de la diagnosticare, pacienta a prezentat pe parcursul vieții numeroase fenomene de sângerare, cel mai sever fiind cel din luna ianuarie 2020. Atunci s-a prezentat în UPU cu dureri abdominale severe localizate în etajul abdominal inferior. A fost evaluată ecografic și prin Computer Tomograf, punându-se diagnosticul de hemoperitoneu spontan, adică acumularea sângelui în abdomen. A fost internată în Clinica de Chirurgie și a fost monitorizată timp de cinci zile la secția de ATI”, spune dr. Oana Bădulescu, șefa Clinicii de Hematologie Iași.

Povocare uriașă pentru medicii ieșeni

În timpul celor cinci zile, medicii de la Clinica de Chirurgie s-au chinuit din răsputeri să o țină în viață pe tânăra pregătită să plece dintre noi mult prea timpuriu. Specialiștii spitalului susțin că fără o colaborare multidisciplinară, Nicoleta nu s-ar fi externat după zece zile de la internare.

„La secția de ATI i s-au administrat pacientei concentrat de fibrinogen și plasmă. La diagnosticare, sângerarea intraabdominală era de 51 ml, iar după cinci zile era de 20 ml. A fost transferată ulterior la Clinica de Hematologie pentru continuarea tratamentului. Pe parcursul internării aici a prezentat o evoluție favorabilă, cu creșterea nivelului de hemoglobină și fibrogen, fără semne de iritație peritoneală. După cinci zile, pacienta se externează cu stare generală bună și vine săptămânal la control și tratament. Boala ei, din păcate, nu este tratabilă. Putem prin tratament diminua simptomele și efectele”, încheie medicul ieșean.

Nicoleta suferă de o boală rară care o va urmări o viață întreagă, însă care nu o oprește din a-și continua visul de a deveni asistent medical.