Informații istorice, de acum mii de ani, ies la iveală! Concret, o nouă descoperire arheologică, de senzație, făcută la Iași, poate fi admirată de publicul larg. Astfel, o piesă de excepție este expusă la Palatul Culturii din Iași. Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași continuă seria micro-expozițiilor „Piese de excepție din colecțiile Muzeului de Istorie a Moldovei”, prezentând vizitatorilor, în perioada 22 decembrie 2021 – 20 martie 2022, un artefact extrem de rar, în colecțiile din România: colierul germanic de la Miroslava
Complexul Muzeal Național „Moldova” (CMNM) Iași continuă seria micro-expozițiilor „Piese de excepție din colecțiile Muzeului de Istorie a Moldovei”, prezentând vizitatorilor, în perioada 22 decembrie 2021 – 20 martie 2022, la Palatul Culturii din Iași, un artefact extrem de rar în colecțiile din România: colierul germanic de la Miroslava. Recent intrat în patrimoniul Muzeului de Istorie a Moldovei, colierul a fost descoperit întâmplător în toamna anului 2017, pe un teren agricol de localnicul Cezar Cioran, pasionat de istorie.
Piesa este realizată din bronz, prin turnare, din două bucăți în formă de bandă, având caneluri longitudinale pe partea exterioară. Cele două parți au fost asamblate cu o balama, al cărei cui a fost modelat în partea superioară cu patru brațe dispuse în cruce. Analiza chimică efectuată asupra metalului indică faptul că piesa a fost argintată pe suprafața exterioară, dar urmele argintului nu se mai observă astăzi cu ochiul liber.
Colierul germanic de la Miroslava aparține mediului cultural nord-european din a doua vârstă a fierului (La Tène)
Colierul aparține mediului cultural nord-european din a doua vârstă a fierului (La Tène). Aceasta cuprinde intervalul de timp dintre secolele al XII-lea și al V-lea, înainte de Hristos. Mai sunt cunoscute doar două descoperiri de coliere similare pe teritoriul actual al României, ambele în Moldova, județul Neamț – un exemplar a fost găsit la Davideni, iar celălalt în apropiere, la Țibucani. Aceste obiecte provin din aria culturii bastarnilor (sau Poienești-Lukaševka, după cum au denumit-o arheologii după două localități în care s-au făcut descoperiri importante). În primă instanță, prin tehnica sa de realizare, colierul de la Miroslava demonstrează măiestria artizanilor din Antichitate în prelucrarea metalelor neferoase.
Pe de altă parte, prin prezența sa în Moldova și prin ritualul de ofrandă în care a fost implicat, constituie o mărturie a legăturilor dintre spațiul nostru și spațiul germanic nord-european în ultimele două secole ale erei precreștine. Micro-expoziția „De la Marea Baltică, în Carpați: colierul germanic de la Miroslava” poate fi vizitată în spațiile Muzeului de Istorie a Moldovei, cu biletul aferent acestuia, de marți până duminică, între orele 10:00 – 17:00 (ora 16:30, ultimul bilet; în zilele de 24 și 31 decembrie: 10:00 – 14:00, ora 13:30, ultimul bilet; sărbătorile legale: închis). Accesul se face în baza prezentării certificatului verde COVID-19.
Colierul germanic este o depunere votivă și este element legat de costumația acestei populații
Dovezi ale locuirii continue, încă din timpuri străvechi, pe meleaguri de la Miroslava au fost descoperite în diverse situri arheologice, comuna având în componența ei unele dintre cele mai vechi sate atestate documentar din zona județului Iași. Numele de „Miroslava” poate veni de la „miros – slava” cu sens de „am nas să simt atingerea divină”, sau „știu momentul când ne influențează divinitatea”.
Prima menționare documentară a unei localități din arealul comunei Miroslava face referire la Vorovești și datează din anul 1434. Celelalte sate componente sunt atestate după următoarea cronologie: Balciu – 1446, Brătuleni -1456, Uricani – 1456, Proselnici – 1490, Ciubești – 1503, Miroslava -1579, Găureni – 1583, Cornești – 1613, Horpaz – 1646, Valea Adâncă – 1772, Dancaș – 1820, Valea Ursului -1864. Douăsprezece obiective din comuna Miroslava sunt incluse în Lista Monumentelor Istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Patru dintre ele sunt situri arheologice: situl de „la Râpa” (un kilometru nord de satul Brătuleni); fortificația de pământ („Cetățuia”) din secolele al II-lea-al III-lea, de la Valea Ursului; așezarea din perioada Halstatt aflată la est de „Cetățuie” în zona aceluiași sat; și situl de „la Bulgărie” de la marginea nord-estică a satului Miroslava. Situl de „la Râpa” cuprinde urme de așezări din eneolitic (cultura Cucuteni), eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni), secolul al IV-lea.