Luni, 28 aprilie, milioane de oameni din Spania și Portugalia s-au trezit în mijlocul unei crize neașteptate: o pană de curent de proporții istorice a paralizat Peninsula Iberică. Fără electricitate, fără internet și fără servicii de bază, viețile cetățenilor s-au schimbat radical timp de 24 de ore. Întrebarea pe buzele tuturor a fost simplă, dar urgentă: Ce fac acum?
În orașe altădată animate, oamenii au descoperit cât de greu este să te descurci fără curent. În lipsa plăților electronice, numerarul a devenit salvarea. În Madrid, Ed Rowe, un tânăr de 26 de ani, a povestit cum a reușit să-și plătească cafeaua cu cardul chiar la începutul penei, dar ulterior a rămas fără bani lichizi și nu a mai putut cumpăra nimic. Restaurantele și magazinele acceptau doar cash, iar cozile la puținele bancomate funcționale s-au întins rapid.
Grace O’Leary, de 32 de ani, și mama ei au ajuns să-și numere monedele pentru a cumpăra o sticlă de vin. „Se pare că totuși, cash is king”, a spus ea, subliniind ironia situației într-o lume în care plata digitală devenise normă. Jaime Giorgio, 28 de ani, a fost norocos să aibă numerar la el, și a devenit astfel sprijin pentru colegul de apartament care nu avea niciun ban la îndemână.
Dar lipsa de electricitate a însemnat și lipsa de comunicare. Fără internet, fără rețele mobile și fără televizoare, oamenii au fost literalmente deconectați de la lume. Daniel Clegg, din Barcelona, a povestit cum a fost nevoit să se bazeze pe zvonuri și pe vecini pentru a înțelege ce se întâmplă. A ajuns chiar să se uite pe cer, încercând să vadă dacă mai zboară avioane, ca un semn că totul nu s-a oprit.
Pentru Siegfried și Christine Buschschluter, un vechi radio cu baterii a fost singura sursă de informare.
„A fost o situație care mi-a amintit de Berlinul din timpul războiului. Ne-am întors parcă în trecut”, a spus Siegfried.
Experiența i-a convins pe mulți că radioul cu baterii ar trebui să redevină un obiect esențial în fiecare casă.
Lucruri esențiale de care ai nevoie
Hrana a fost o altă provocare majoră. Cuptoarele electrice, microundele și friteuzele au devenit inutile. Cei pregătiți au apelat la conserve. Jaime a spus că, deși pana a durat doar o zi, și-a făcut provizii de ton și alte alimente care rezistă, în cazul în care se va repeta. În orașul Fortuna, Lesley Elder a declarat că găsirea unor alimente ce nu necesitau preparare a fost mai greu decât și-ar fi imaginat. A sfârșit prin a mânca șuncă și brânză.
Seara a adus o liniște întunecată în orașe. Fără iluminat public, lumânările și lanternele au fost singurele surse de lumină. Richard, din Alcalá de Henares, a descris o atmosferă ireală: „Priveam pe geam și totul era în beznă, inclusiv autostrada”. Norocul lui a fost că în timpul liber confecționează lumânări și avea câteva la îndemână. În Barcelona, Sarah Baxter a folosit o lumânare pentru a încălzi o plită, reușind astfel să fiarbă apă și să încălzească mâncare, dar a fost conștientă de riscurile implicate.
Fără surse de energie, bateriile externe au devenit aur. În Madrid, oamenii au luat cu asalt magazinele de electronice pentru a cumpăra power bank-uri. Sarah a fost printre norocoși, avea un încărcător solar care i-a ținut telefonul în viață timp de zece ore.
Lesley, însă, a rămas fără baterie la Kindle și nu a mai avut ce face în lipsa ecranelor. Dar pentru unii, pauza tehnologică a fost o binecuvântare. Ed a spus că i s-a părut eliberator să nu fie conectat în permanență. Hannah, colega lui de apartament, a adăugat: „Ne-am distrat de minune fără telefoane.”
Sara Francisco, din Leiria, Portugalia, a concluzionat: „Această experiență ne-a deschis ochii. Putem trăi și fără atâta tehnologie.”
Ziua în care Spania și Portugalia s-au oprit a fost un test de reziliență pentru milioane de oameni. Dar și o lecție. O lecție despre cât de vulnerabili suntem fără electricitate, și cât de importante sunt lucrurile simple: o conservă, o lumânare, un radio și câțiva bani în buzunar.