Obiceiurile funerare in Egiptul antic

Obiceiurile funerare in Egiptul antic. Un set vast de obiceiuri funerare a fost păstrat de către vechii egipteni. Aceştia considerau că acestea sunt necesare pentru a asigura nemurirea de după moarte.

Ritualul constă în păstrarea corpului pentru mumificare, ceremoniile funerare şi de inhumaţie în speranţa că toate acestea îi vor folosi în viaţa de apoi.

Cu mult înainte de Vechiul Regat, trupurile celor decedaţi au fost îngropate în gropi săpate în deşert ce se conservau în mod natural prin uscare.

Condiţiile aride ale solului din deşert reprezenta un avantaj în istoria Egiptului antic pentru mormintele celor săraci ce nu îşi permiteau înmormântări elaborate. De acestea aveau parte doar elita de nobili.

Obiceiurile funerare in Egiptul antic

Bogaţii îşi înmormântau defuncţii în morminte de piatră şi îi mumificau artificial. Aceast obicei implica următoarele aspecte:

Îndepărtarea organelor interne,

Ambalarea trupului în bandaje îmbibate cu răşină,

Îngropatul într-un sarcofag de piatră dreptunghiula sau într-un sicriu de lemn.

Odată cu dinastia a IV-a a Egiptului unele părţi au fost păstrate separat în borcane canopice

În Regatul Nou egiptenii vechi au perfecţionat arta mumificării. Aceasta dura 70 zile. Procesul se desfăşura astfel:

Îndepartarea organelor interne,

Scoaterea creierul prin nas cu un cârlig

Umplerea corpului cu o soluţie de sare de natron.

Inima era lăsată în corp deoarece egiptenii credeau că aceasta este cea care păstra suletul (Ka).

Toate organele interne erau puse în vase canopice acoperite ce urmau a fi îngropate împreună cu corpul.

Corpul era apoi lăsat la uscat timp de 40 zile, apoi era din nou spălat cu vin şi amestecuri de mirodenii. Se înfăşură în bandaje umede şi apoi era uscat

Acest proces se obţinea garanţia că trupul defunctului îşi va păstra forma şi dimensiunile sale.

Imbalsamatorii adăugau apoi uleiuri aromate, parfumuri şi bijuterii pe corp, amulete protectoare inserate între straturi, după care era pus în coşciug şi îngropat.