Părintele Calistrat Chifan, despre icoana izvorâtoare de mir: „Sticla în față era uscată, între sticlă și icoană era ud, era leoarcă de ulei și în spate cartonul uscat” – VIDEO

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Părintele Calistrat Chifan de la Mănăstirea Vlădiceni, din județul Iași, a discutat în emisiunea BZI LIVE despre icoana izvorâtoare de mir a unei bătrâne credincioase. Cum a depistat îndrăgitul duhovnic icoana și ce s-a întâmplat cu ea la moartea femeii?

Nu toate icoanele sunt izvorâtoare de mir, iar cele care sunt, aparțin unor oameni cu o credință în Dumnezeu greu de egalat. Așa este și icoana despre care vă vorbim astăzi, care a aparținut unei femei, ce a fost foarte credincioasă. Mergea mereu la biserică, nu lipsea niciodată, chiar dacă locuia departe de lăcașul de cult. La un moment dat, ea i-a cerut părintelui Calistrat Chifan un pahar pentru candelă, fiindcă cel pe care i-l dăduse mai de mult era spart. La scurt timp, femeia a revenit la duhovnic să îi ceară un alt pahar, pentru că și din acesta se scurgea ulei. Surprins de acest lucru, părintele a mers la ea acasă, pentru a vedea ce se întâmplă de fapt.

Părintele Calistrat Chifan, despre icoana izvorâtoare de mir: „Când mă uit eu atent, văd că icoana era udă de vreo trei-patru degete sub sticlă”

Ajuns la bătrână acasă, părintele Calistrat i-a spălat candela și a reumplut-o cu ulei. În clipa următoare, duhovnicul a văzut cum, pe masă, se prelinge un fir de ulei. Însă uleiul nu provenea din candelă, ci de la o icoană care se afla pe masă. Era o icoană cu Buna Vestire (Buna Vestire sau popular Blagoveştenia – termenul slav corespunzător celui de Buna Vestire, este praznicul în amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu), cu sticlă în față, cu ramă din metal, care se încuia cu niște urechiușe la capăt, cu un carton în spate și icoana litografiată, pusă sub carton.

„Mă duc până la ea acasă, o căsuță modestă, fără lumină electrică, și neavând copii și soțul ei murind înainte de ea, ea s-a atașat de biserică. Și a umblat kilometri întregi, nu stătea chiar în marginea satului, stătea în capul satului și avea vreo 2-3 kilometri de mers până la biserică dus-întors, ea nu lipsea niciodată. M-am dus până la ea, i-am spălat eu candela, i-am pus ulei, i-am pus tot și cum stăm noi acolo eu observ că pe sticla de la masă se prelinge un fir de ulei. Și zic: „Dar cum se poate, că eu acum am pus cu mâna mea”. Și atunci mă uit ce-i pe masă. Era o icoană cu Buna Vestire, cu o sticlă în față, cu o ramă din metal, care se încuia cu niște urechiușe la capăt, cu un carton în spate și icoana litografiată, pusă sub carton. Și când mă uit eu atent, văd că icoana era udă de vreo trei-patru degete sub sticlă. Și atunci îmi pică fisa. Ridic icoana frumos de acolo și o întorc ușor pe un colț și îmi picură în palmă câteva picorușe de ulei din ăla. Bineînțeles că mi l-am dat pe frunte. Unde puteai să dai în altă parte? Că era mir din icoană.”, a povestit părintele Calistrat Chifan, în cadrul unei emisiuni BZI LIVE.

Părintele Calistrat Chifan: „Uleiul curgea pe margine, unde era încheiată icoana”

Părintele Calistrat a luat icoana cu grijă și a observat cum sticla era uscată, cartonul de pe spate la fel, doar icoana era plină de ulei. A șters-o cu grijă, i-a pus o bucată de vată și a rugat-o pe bătrână să nu povestească nimănui de acea icoană. Bătrâna a mai trăit mulți ani de la acel eveniment, iar când a decedat, cineva a luat icoana izvorâtoare de mir și nu a mai fost văzută niciodată.

„Și am luat icoana cu grijă, am șters locul ăla cu un prosop, am pus un prosop perfect curat și o vată și am pus icoana acolo și i-am zis așa: Am o rugăminte. Icoana asta nu o dai la nimeni și nu vorbești cu nimeni despre ea. De ce? Sticla în față era uscată, între sticlă și icoană era ud, era leoarcă de ulei și în spate cartonul uscat. Deci nu era udată pe spate. Uleiul curgea pe margine, unde era încheiată icoana. Și mi-am dat seama, credința bătrânei. Deci iconița aia, cu toate că era o icoană neînsemnată, cât o foaie de caiet A4. Și am pus-o cu grijă acolo. Și bătrâna a trăit mulți ani după chestia aceea. Și mereu îmi spunea: „De când știu treaba asta, așa am un spor la rugăciune, că dacă termin noaptea Psaltirea, o încep din nou. Că parcă n-aș vrea să se supere icoana și să nu mă miruiască. Și când mă duceam la ea câteodată, toată vata aia era îmbibată de mir. Nu a spus la nimeni niciodată. În schimb, cineva care știa lucrul ăsta din neamurile lor, când a murit bătrâna, a ciupit icoana, nu a mai găsit-o.”, a adăugat părintele Calistrat.