Pentru o Istorie a corupției la români. „O activitate specială căreia noi i-am găsit chiar un nume, care nu există aiurea : învârteala!”

Vitală în confruntarea pe viaţă şi pe moarte cu flagelul corupţiei, radiografia afacerilor scandaloase din trecut ne oferă cîteva concluzii cu valoare de lecţie pentru abordarea şi atacarea corupţiei.
Se remarcă astfel că lupta împotriva corupției a fost utilizată masiv în bătălia politică de rutină.

Corupţia e un flagel atît de primejdios nu numai pentru economia, dar şi pentru sănătatea morală a unei ţări, încît eradicarea sau măcar îmblînzirea sa trebuie să fie un obiectiv al tuturor for­ţelor politice de la un moment dat. Rădăcinile corupţiei trec dincolo de politica unui partid aflat vremelnic la gu­vernare pentru a se înfige într-o realitate socială, mo­rală şi, mai ales, istorică, de o deosebită complexitate. Lupta împotriva corupţiei nu se poate rezuma doar la denunţarea politicianistă a complicităţii unui partid cu structurile mafiote, nici măcar a incapacităţii acestuia de a lovi mortal aceste structuri. Ea presupune măsuri de profunzime, îmbrăţişînd do­me­nii cît mai largi, de la cel legislativ pînă la cel educativ. O asemenea înţe­le­gere a luptei împotriva corupţiei pre­supune, aşadar, şi o aducere în prim-plan, pentru ra­diografiere, a marilor afaceri din trecutul naţional. Această întreprindere ab­solut necesară contravine intereselor politicianiste de mo­ment, interese potrivit cărora un partid trebuie făcut res­ponsabil de fenomenul corupţiei, în timp ce un altul se făleşte cu disponibilitatea de a-l lichida în doi timpi şi trei mişcări.

Stirile PROTV

Românul care și-a ucis iubita în mașină a atras-o într-o capcană. „Ea l-a crezut, a luat fetița, dar s-a terminat tragic”

RomaniaTV

După Gabriel Cotabiță, ne-a părăsit un alt NUME URIAȘ! DOLIU în toată România

Se constată astfel că toate afacerile de corupţie din istoria naţională s-au terminat aproximativ la fel. Au fost condamnate doar personajele secundare. Personajele principale, provenind dintre politicienii fruntaşi, n-au păţit nimic. S-au bucurat nu numai de banii din timpul vieţii, dar şi de gloria de după moarte. În rest, nu s-a întîmplat nimic deosebit. S-au scris articole fulminante în presa vremii; s-au ţinut discursuri răsunătoare în Parlament şi pe la răspîntii electorale; s-au votat comisii de anchetă; s-au deschis acţiuni judiciare. Despre inutilitatea campaniilor de presă vorbesc de la sine editorialele tipărite de Stelian Popescu în „Universul“ şi strînse sub titlul mai mult decît semnificativ, Predică în pustiu, apărut în 1941 la editura Universul.

Ziaristul aproape că strigă în comentariul Pe mîna bandiților, Universul, 26 iunie 1935:

„Țara aceasta a trecut prin multe vremuri grele. S-au frămîntat generații întregi, s-au făcut sacrificii mari și de tot felul pentru a închega o Românie liberă și în rîndul statelor civilizate. Rezultatul la care s-a ajuns nu aparține nimănui, ori cine ar fi el, nici unei generații, nici unui partid politic, nici unui om: el este un patrimoniu național, este al neamului, este al țării.

Cu această sinceră și profundă convingere, ca exponenți ai opiniei publice, însuflețiți totdeauna de cel mai curat patriotism noi am veghiat ca nimeni să nu micșoreze acest patrimoniu, care trebuie să rămînă întreg generațiilor viitoare, menite să-l sporească pe măsură ce tezaurul civilizației va fi și el sporit.

Și cînd am descoperit nevolnici, prevaricatori, incapabili și necinstiți, fără nici un fel de menajare, trecînd peste orice legătură și peste orice considerațiuni, i-am denunțat opiniei publice, am cerut aplicarea sancțiunilor, am cerut îndepărtarea lor de la locul unde făceau rău.
Din nefericire pentru țară, glasul nostru a fost rar, foarte rar ascultat.”

Cu vremea corupția n-a mai indignat pe nimeni. Ea a devenit o realitate obișnuită, de la sine înțeleasă, ca și peisajul. În conferința Realitate și fantezie în urbanistica Bucureștilor, ținută în cadrul în cadrul ciclului organizat de .Asociația pentru urbanistica Bucureștilor în ziua de 28 Februarie 1934, la Fundația Carol și publicată la Editura ziarului Tribuna Edilitară, 1934, Constantin Argetoianu observa ironic:

„Bucureștii datoresc mult si crizei ; in general vremurile de criza sunt foarte supărătoare pentru provincie și mai puțin supărătoare pentru Capitală; in general, in toate țările, Capitalele suferă mai puțin de efectele crizei, decât .orașele de provincie. La noi in țară însă, acest fenomen este cu mult mai accentuat decît in celelalte țări, pentru că la noi criza a dat naștere unei activități speciale căreia noi i-am găsit chiar un nume, care nu există aiurea : învârteala! Acum câțiva ani, in Camera, un parlamentar vroind să supere pe un coleg al sau, i-a spus ca se aseamănă cu pământul, că se învârtește intre 2 poli! Era pe vremea in care 2 poli aveau o valoare. Eu vă cer voie sa reiau aceasta malițioasă comparație și să spun că în general Românii se deosebesc de pământ, nu se aseamănă ; ei nu se învârtesc intre 2 poli, ci intre mai mulți !”