Pericardita. Cauze si tipuri

Pericardita acuta este o afectiune inflamatorie a pericardului. Cantitatea normala de lichid din sacul pericardic este de 15-40 ml. Functia lichidului pericardic este de a permite alunecarea foitelor parietala si viscerala pericardice in timpul miscarilor cardiace. In functie de cresterea cantitatii de lichid in cavitatea pericardica, pericarditele acute pot fi fibrinoase sau exsudative.

Cauzele pericarditei
– infectii virale: virusul Cosackie A sau B, ECHO virusuri, adenovirusuri, etc.
– tuberculoza;
– infectii bacteriene: pneumococ, stafilococ, bacili gram negativi, etc.
– paraziti: toxoplasma, histoplasma;
– fungi: candida albicans;
– metastaze neoplazice: cancere solide, leucemii, limfoame;
– boli autoimmune: lupus eritematos sitemic, poliartrita reumatoida, poliarterita nodoasa, sclerodermie;
– infarct miocardic acut: periinfarct sau postinfarct (sindrom Dressler);
– dupa iradiere mediastinala, toracica;
– disectie acuta de aorta;
– insuficienta renala cronica in stadiul uremic;
– medicamente administrate cronic: hidrazida, minoxidil, difenilhidantoina, procainamida, doxorubicina;
– dupa traumatisme sau interventii chirurgicale toracice;
– idiopatica.

Tipuri de pericardita in functie de cauze

1. Pericardita virala
Este o forma cu prognostic favorabil, evouleaza ca o pericardita fibrinoasa. Tratamentul asociaza antiinflamatoare nesteroidiene, antitermice, antialgice, uneori corticoterapie.

2. Pericardita tuberculoasa 
Este  forma mai severa, cu evolutie insidioasa, cu semne de impregnare bacilara si pericardita exsudativa. Tratamentul dureaza intre 6 luni si 12 luni. Se face dupa regimurile standard, folosind izoniazida, rifampicina, pirazinamida, etambutol.

3. Pericardita purulenta 
Este o forma foarte severa, care evolueaza rapid cu constrictie si tamponada cardiaca. Mortalitatea este mare, pentru ca afecteaza bolnavi imunodeprimati. Antibioterapia folosita este de spectru larg, timp de 4-6 saptamani. Se asociaza pericardiotomia minima de drenaj, cu spalarea pericardului si administrare de antibiotice in sacul pericardic.

4. Pericardita neoplazica 
Este mai frecventa in neoplasmele pulmonare, limfoame, leucemii. Evolueaza ca o pericardita exsudativa, cu lichid care creste rapid, determinand tamponda. Tratamentul este de urgenta, cu pericardiocenteza. Ulterior se administreaza citosatice sau iradiere mediastinala.

5. Pericardita din colagenoze
Este determinata cel mai frecvent de lupusul ertematos sistemic. Evolutia este spre pericardita fibrinoasa sau pericardita exsudativa. Tratamentul se face cu corticoizi si imunosupresoare (ciclofosfamida).

6. Pericardita uremica 
Apare mai frecvent in insuficienta renala cronica decat in insuficienta renala acuta. Evolutia este de pericardita sero-fibrinoasa si pericardita cu tamponada cardiaca. Lichidul se reface repede dupa evacuare. Pericardita uremica la bolnavul nedializat este indicatie de incepere a acesteia. Prognosticul este nefavorabil, cu supravietuire de aproximativ un an de la apritia revarsatului pericardic.