Pinguinul imperial și habitatul uimitor în care trăiește. Cum supraviețuiesc pinguinii imperiali temperaturilor polare extreme

Pinguinul imperial sau în termeni științifici Aptenodytes forsteri, este declarată cea mai mare specie de pinguin. Aceștia pot ajunge la aproximativ 1,20 metri înălțime și la o greutate de 40 de kilograme. Pinguinii imperiali trăiesc în Antarctica, o regiune care nu pare a fi prielnică cu viață, însă aceștia s-au adaptat mediului extrem.

Pinguinul imperial și mediul extrem în care trăiește

Regiunea polară nu este deloc prietenoasă, însă multe supraviețuitoare, precum pinguinii imperiali, s-au adaptat temperaturilor extreme folosind tactici de supraviețuiri. Pinguinul imperial este expert atunci când vine vorba de menținerea temperaturii corpului în zona polară.

Pinguinul imperial se îngrămădește printre grupurile de păsări acvatice, unele grupuri ajungând la un număr foarte mare. Unii cercetători au descoperit că temperatura din mijlocul unui grup de pinguini imperiali poate ajunge până la 37 de grade Celsius, întrucât aceștia nu pot rămâne apropiați foarte mult timp. Metoda este atât de eficientă încât temperatura corpului unui pinguin imperial poate ajunge să fie mult prea mare, ceea ce face că acesta să părăsească grupul.

Chiar dacă momentan folosesc această metodă, pinguinii imperiali nu vor mai avea nevoie de ea încurând. Habitatul pinguinilor imperiali este amenințat de încălzirea globală, aceasta accelerează topirea ghețarilor, iar cantitatea de gheață din habitat este extrem de importantă.

Poate vă întrebați de ce au nevoie pinguinii imperiali de gheață, dacă aceștia au dezvoltat metode de supraviețuire împotriva ei și a frigului. Răspunsul este simplu, atunci când un ghețar se topește nivelul apei crește, iar un studiu realizat în anul 2014 a demonstrat că prea multă gheață topită duce la parcurgea unor distanțe mult prea lungi pentru a obține hrană.

Pierderea ghețarilor pune în pericol viața pinguinilor imperiali și a altor viețuitoare din Antarctica. Unii experți speculează că până în anul 2100, multe colonii de pinguini vor fi pierdute.

Reproducerea păsărilor acvatice și filmul “Happy Feet”

Poate că ați văzut filmul “Happy Feet” și știți povestea pinguinului imperial Mumble, care a fost crescut de către tatăl său, pe nume Memphis, în timp ce mama lui, Norma Jean a plecat pentru a căutat hrană. Povestea este cât se poate de reală și chiar și în viața reală, masculul este cel care timp de 40-50 de zile clocește oul.

Masculul din rasa pinguinului imperial trăiește fără mâncare, întrucât acesta vrea să ofere protecție maximă oului. Pinguinul imperial menține oul în siguranță pe picioarele sale, astfel încât oul să rămână drept, iar cu ajutorul unor pliuri de pe abdomen păstrează căldura optimă pentru ca puiul să poată ecloza în parametrii normali. Masculul ajunge să piardă jumătate din greutatea sa, pe perioada clocirii oului.

După ce puiul de pinguin imperial a ieșit din ou, femela este cea care se ocupă de îngrijirea puiului, în timp ce masculul pleacă la vânătoare pentru a se hrăni după o perioadă de post. După ce masculul se întoarce, părinții își hrănesc alternativ puiul.

Când rezervele de mâncare sunt pe terminate, iar puiul de pinguin imperial ajunge la o vârstă în care este suficient de mare, acesta este lăsat la o “grădiniță” de pui, în timp ce părinții pleacă la vânătoare.

Pinguinul imperial uimește prin modul său de supraviețuire în regiunea polară, prin metoda lor încălzire în grupuri, dar și prin modul lor de reproducere. Masculul clocește oul, în timp ce femela pleacă la vânătoare.