Foarte multe persoane se întreabă care este forma corectă dintre „pireu” sau „piure” atunci când se referă la iubita garnitură din cartofi.
În același timp, această rețetă simplă este prezentă în întreaga lume, dar puțini știu secretele unui preparat reușit.
Se spune pireu sau piure?
Această întrebare este una frecventă în limba română. Ambii termeni circulă în vorbirea curentă, dar forma corectă acceptată de Dicționarul Ortografic al Limbii Române este „piure”, care este preluată din limba franceză, din cuvântul „purée”.
Așadar, atunci când scriem sau vorbim corect, ar trebui să folosim „piure”, nu „pireu”. Cu toate acestea, multe persoane folosesc „pireu” în limbajul colocvial, ceea ce poate creea confuzii, mai ales în mediile educaționale sau în scris.
Această diferență de pronunție și ortografie apare și din cauza influenței fonetice românești. În mod natural, cuvântul este adaptat la modelul sonor al limbii române. Cu toate acestea, aceasta este singura formă corectă în contextul oficial.
Este important să cunoaștem și să folosim corect acest termen, mai ales atunci când vine vorba despre scriere academică, articole sau meniuri profesionale. Aceste împrumuturi și transformări se regăsesc și în alte cuvinte din limba franceză.
Tot în domeniul culinar, găsim mai multe exemple de cuvinte împrumutate, la care în terminațiile vocale din pronunțarea cuvintelor, fie s-au păstrat, fie au primit semivocala „u”. De exemplu, jeleu și pateu. Au existat și oscilanții la început, întrucât în presa de la sfârșitul secolului al XIX-lea putem găsi forma păstrată din franceză „puree de cartofi”, „puțin piureu de cartofi” și „piurea de mazere”.
Află care este forma acceptată și pentru „piftele” sau „chiftele”.
Rețeta clasică, pas cu pas
Pentru un piure reușit, alegerea cartofilor este esențială. Cei mai buni cartofi pentru această rețetă sunt cei făinoși, adică cei cu coajă albă sau roz, care devin moi și pufoși după fierbere. Pentru patru porții generoase vei avea nevoie de 1 kg de cartofi, de 70 grame de unt gras, de 100 ml de lapte, de sare după gust și, opțional, de un praf de nucșoară sau o lingură de smântână.
Curăță cartofii de coajă, taie-i cuburi și pune-i la fiert în apă cu sare. După aproximativ 20-25 de minute, când devin foarte moi, scurge-i bine și lasă-i câteva minute în oală fără capac pentru a se evapora excesul de umiditate.
Pasează-i imediat cât sunt fierbinți, cu o presă de cartofi sau cu o sită, pentru o textură fină. Adaugă treptat laptele cald și untul moale, amestecând ușor. Evită folosirea mixerului, întrucât poate transforma pireul într-o pastă lipicioasă.
Pentru o aromă subtilă, poți adăuga puțină nucșoară sau usturoi copt pasat. Dacă vrei cremozitate, adaugă și o lingură de smântână sau cremă de brânză. Piureul trebuie servit cald și poate însoți aproape orice fel principal, precum fripturi, chiftele, pește sau legume la cuptor.
Pe lângă varianta iubită clasică, se poate face și cu cartofi dulci, cu adaosuri de scorțișoară, piper sau unt aromatizat, dar și un piure de mazăre sau conopidă, care au un conținut mai redus de carbohidrați.
Indiferent dacă îl numești pireu sau corect, piure, acest preparat este o alegere gustoasă, versatilă și foarte ușor de făcut, ideală pentru orice masă.