PNL-USR, o alianță de necesitate, nu de iubire

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne pe Google News

În politica românească, marile alianțe nu se nasc din afinități doctrinare, ci din frică, interes și instinct de supraviețuire. Exact aceasta pare să fie și matricea viitoarei apropieri dintre Partidul Național Liberal și Uniunea Salvați România. Nu există încă o alianță oficială, nu există fotografii de familie și nici declarații entuziaste despre „valorile comune”. Dar există ceva mai important: convergența intereselor politice.

Semnalele s-au înmulțit accelerat. Liderii celor două formațiuni transmit aproape sincron că nu mai doresc refacerea unei formule cu Partidul Social Democrat. În paralel, negocierile pentru viitorul executiv indică tot mai des scenariul unui nucleu PNL-USR, eventual completat de Uniunea Democrată Maghiară din România și grupul minorităților. Nu este încă o construcție solidă, dar este deja o direcție politică.

De fapt, această apropiere nu este produsul unei iubiri redescoperite între liberali și useriști. Trauma anului 2021 nu s-a evaporat. USR nu a uitat cum a fost scos brutal de la guvernare, iar PNL nu a uitat războiul permanent dus de foștii parteneri chiar din interiorul executivului. Neîncrederea există și este profundă. Tocmai de aceea, actuala apropiere devine cu atât mai interesantă: ea nu vine din simpatie, ci din constrângere.

În realitate, atât PNL, cât și USR au înțeles că terenul politic se mută violent sub picioarele lor. Ascensiunea Alianța pentru Unirea Românilor a creat o presiune enormă asupra întregii zone de centru-dreapta. Pentru liberali, asocierea prelungită cu PSD a produs erodare identitară și pierdere de electorat urban. Pentru USR, radicalismul protestatar nu mai este suficient pentru a transforma partidul într-o forță majoră de guvernare. În fața unui AUR tot mai agresiv electoral și a unui PSD care continuă să domine structurile locale, cele două partide au descoperit că singure sunt vulnerabile.

Aici apare adevărata miză. Nu se negociază doar o majoritate parlamentară. Se încearcă reconstruirea unui pol politic capabil să ocupe spațiul pro-occidental, urban și anti-populist. Cu alte cuvinte, se încearcă reinventarea dreptei românești după eșecul marii coaliții PSD-PNL.

Numai că această construcție vine cu probleme serioase. Prima este cea a liderului. Cine domină noua formulă? PNL încă se consideră partid mare și revendică natural poziția de pivot al puterii. USR, în schimb, nu mai acceptă statutul de anexă decorativă. A doua problemă este culturală. PNL rămâne un partid al structurilor, al administrației și al compromisului politic clasic. USR funcționează încă pe logica moralizatoare și conflictuală a partidului anti-sistem. Compatibilitatea este limitată.

Mai există și o contradicție strategică. PNL are nevoie de USR pentru a-și reface credibilitatea în mediul urban și european. USR are nevoie de PNL pentru acces la putere și pentru a ieși din condiția de partid permanent contestatar. Dar fiecare riscă să fie înghițit de celălalt. Liberalii se tem că vor pierde electorat spre AUR dacă par prea progresiști. USR se teme că va fi absorbit și neutralizat de vechea mașinărie liberală.

Cu toate acestea, alianța înaintează. Nu din entuziasm, ci din lipsă de alternative. Politica românească intră într-o fază în care formulele de guvernare nu mai sunt dictate de afinități doctrinare, ci de nevoia disperată de a bloca adversarul principal. Iar astăzi, adversarul care îi obligă pe liberali și useriști să stea la aceeași masă se numește AUR.

În fond, aceasta este esența viitoarei construcții: nu o alianță de iubire, ci una de apărare.