Povestea balerinei din Iași care a învățat cu unii dintre cei mai buni coregrafi din lume. Sofia Vrănescu: „Eram singura româncă din școală” – VIDEO

Sofia Vrănescu, în vârstă de 19 ani, este balerină la Opera Națională Română din Iași. Tânăra a urmat cursuri de balet de la vârsta de 6 ani și a studiat în Chișinău, Republica Moldova. Traseul tinerei se descrie prin sacrificii și multă muncă, mai ales că performanța în balet nu se atinge ușor. Premiile și rezultatele notabile obținute ani la rând ascund povești frumoase, asemenea celor de la Bolșoi, „purtătorul de steag” al baletului din Rusia. Despre sacrificiile și succesul în balet, Sofia vorbește într-un nou episod de #PodcastBZI, care poate fi urmărit AICI

Prima „întâlnire” cu baletul a avut-o la vârsta de 6 ani. Sofia povestește că părinții au îndrumat-o spre această carieră.

„Eu fac balet de la 6 ani. Mama a văzut că am înclinație spre dans, spre balet, că sunt flexibilă, de aceea m-a dus la astfel de cursuri. Eu eram copil, nu prea știam la ce să mă aștept. Prima mea profesoară de balet m-a încurajat foarte mult, că am talent, și atunci și eu, și mama am vrut să continuăm pe acest drum. Am intrat în clasa a V-a la Colegiul de Artă «Octav Băncilă», unde am făcut un an la secția Coregrafie. Apoi, la un concurs, l-am întâlnit pe domnul director al școlii de balet din Chișinău și m-a încurajat să vin la Colegiul Național de Coregrafie Chișinău și atunci, la 11 ani, împreună cu părinții, am luat decizia să mă mut la Chișinău, la o școală profesională de balet, să continui acolo să învăț. Până la Chișinău făceam doar 3 ore; până la București, unde era o școală, mai mult. De aceea am ales să merg la Chișinău. Profesoarele pe care le-am avut la Chișinău erau din Rusia sau din Ucraina, sau au învățat în regim rusesc, ca și noi. Vorbeau rusă, era școală strictă. Am învățat limba rusă – nu vorbesc la perfecție, dar trebuia să mă integrez, să mă obișnuiesc, să înțeleg ce e acolo”, își amintește Sofia Vrănescu.

Sofia Vrănescu, balerină: „Nu mi-a plăcut în primele luni”

Tânăra balerină povestește că a vrut să renunțe la balet.

„Schimbarea aceasta pentru mine, care atunci eram un copil, la 11 ani, a fost foarte grea. Să mă despart de casă, de mama, de prieteni, de orașul meu. Nu mi-a plăcut în primele luni. Mama mi-a zis să mai stau puțin, că nu pot fi transferată în mijlocul anului. Până la urmă, a început să îmi placă, să îmi fac prieteni acolo. Eram singura româncă, la început, din școală. Erau vreo 100 și ceva de copii în școală. Acolo erau multe fete din Moldova. Apoi au mai venit și fete românce. Mă înțelegeam și cu celelalte fete, chiar dacă nu erau din România, dar e bine să ai colege de aceeași naționalitate. A fost foarte greu să stau singură. A fost greu, pentru că toată lumea vorbea în rusă; dialectul era foarte diferit și nu mă puteam integra. Sunt și copii mai răi, care te exclud, dar, pe parcurs, lucrurile s-au schimbat. Bunica mea s-a mutat cu mine, doi ani mai târziu, ca să mă ajute – să îmi gătească, pentru că eram, totuși, un copil. Din acel moment a fost totul mai ușor și le-am spus alor mei că rămân. Am studiat 6 ani pentru că am sărit o clasă, nu erau suficienți pentru clasa a VI-a. Apoi, la 17 ani, am venit la Iași”, spune Sofia.

Într-o ediție BZI anterioară a fost prezentată o situație neașteptată de la Opera Națională Română din Iași.

Sofia spune că fără sacrificii și muncă nu poți face performanță în balet

De la vârsta de 17 ani, după finalizarea studiilor la Chișinău, Sofia a revenit la Iași.

„M-am întors aici pentru că viața era prea scumpă pentru mine acolo, salariile mult mai mici. La Iași stau cu mama mea, este mai bine așa pentru mine. Acum sunt la Opera din Iași și ar fi bine să câștig experiență și, ulterior, să mă pot duce și altundeva. Deocamdată, sunt foarte bine aici! Ca la orice concurs, contează cum te prezinți. Contează înălțimea, greutatea, diploma; sunt mai multe aspecte luate în calcul. Pe durata studiilor am dansat și la Teatrul de Operă și Balet «Maria Bieșu». Foarte multe fete care încep să facă balet renunță și cred că asta contează cel mai mult, să nu renunțe. De exemplu, din clasa mea, eu și o fată am mai rămas. Totul e greu! Programul la școală, din clasa a VII-a, era de la 8 dimineața la 5 seara. Erau materii normale – matematică, română –, iar după-amiaza făceam balet, dans de caracter, dans contemporan. Pentru un copil, să stea de la 8 dimineața la 5 seara nu era ușor. Multe sacrificii, efort fizic, iar pentru mine, care eram din altă țară, cu atât mai mult. Dacă nu ai pasiune, nu poți să faci nimic. În clasa a VIII-a aveam o perioadă când terminam școala la 5 și după care seara mergeam și făceam cursuri de dans suplimentar. Bunica mea mă suna și mă întreba când vin, pentru că ajungeam acasă pe la 9 seara, și sâmbăta, și duminica. Balet toată ziua! Așa faci performanță. Fără muncă, fără sacrificii, nu poți. Eu apreciez fiecare balerină, pentru că știu câtă muncă este în spate. Într-adevăr, avem un regim strict alimentar, dar ne mai satisfacem și micile plăceri culinare, uneori. Noi oricum ardem caloriile foarte rapid, pentru că facem mult efort fizic la repetiții. De exemplu, mie îmi place foarte mult să mănânc sushi. Nu are multe calorii (n.r. – râde)”, mai spune balerina din Iași.

Georgiana Dimitrescu este o altă balerină din Iași, care practică baletul de mai bine de două decenii.

Sofia Vrănescu este balerină la Opera Națională Română din Iași de doi ani

Și anul acesta va petrece sărbătorile în Italia, unde are turneu.

„În momentul de față, sunt la a 2-a stagiune (al doilea an) la Opera Națională Română din Iași si sunt implicată în întreg repertoriul instituției, atât în producțiile de balet, cât și în cele de operă. Printre baletele în care dansez se numără «Lacul Lebedelor», «Spărgătorul de nuci», «Spartacus» (premieră recentă), «Don Quijote», «Giselle», «Romeo și Julieta». În continuare, am emoții când intru pe scenă. După atâtea spectacole, încă am emoții, dar încerc să fac ceva constructiv, să nu mă las doborâtă de emoții, să transmit ceva. Eu sunt la început de drum, la a doua mea stagiune, dar mi-ar plăcea să fac anumite roluri ca Giselle, Odette, dar nu spun nu la nicio oportunitate. Eu sunt mai mult pe zona asta lirică, spectacole mai triste. Sunt spectacole mai vesele, cum e «Don Quijote», dar eu prefer piesele mai triste. Luna viitoare va fi piesa «Spărgătorul de nuci». A fost sold-out primul programat și s-au suplimentat biletele pentru alte 3 spectacole. Eu voi fi în Italia în luna decembrie, vom avea acolo un turneu. Sărbătorile le voi petrece în Italia, ca și în anul precedent. Iar dacă vorbim de poante, depinde de fiecare balerină ce poante i se potrivesc. Eu le folosesc pe cele mai rigide, pentru că alea sunt bune pentru mine. La turneul din Italia voi schimba 4 poante. Se rup repede și sunt și scumpe”, încheie Sofia Vrănescu, balerină la Opera Națională Română din Iași.