Premierul Ilie Bolojan, în rol de paratrăsnet

Își joacă bine rolul. După cum preconizam, Nicușor Dan, pentru a nu se pune el însuși prea mult huiduielilor la ceremonia de la Arcul de Triumf, l-a teleportat pe Ilie Bolojan la mare distanță, tocmai la Alba Iulia. Unde, firește, a avut parte de intense huiduieli. Spontane. Neregizate. Și perfect îndreptățite.

Niciodată până acum, și la atât de puțin timp de la instalarea în funcție, un premier al României nu a stârnit atât de multe resentimente. Cetățenii nu înțeleg care este rațiunea măsurilor pe care Ilie Bolojan le ia, uneori chiar și peste capul echipei de la Palatul Victoria și ignorând total cea mai importantă putere în stat, care este Parlamentul. Niciun român cu capul pe umeri nu întrevede vreun rezultat pozitiv constând în îmbunătățirea traiului de zi cu zi al deciziilor pe care Ilie Bolojan le implementează. În plus, nu este zi de la Dumnezeu în care să nu se demonstreze incompetența crasă a celor mai mulți din echipa de la Palatul Victoria, miniștrii pe care el i-a ales înainte de a-și asuma guvernarea.

Apărarea este în aer. Tot în aer sunt și Externele. Ministrul Finanțelor orbecăie ca o larvă de cocon prinsă într-un nod gordian. Educația este la pământ și se deteriorează pe zi ce trece. La fel, Agricultura. Energia e tot mai scumpă, într-un stat care ar putea să producă pentru o bună parte din Europa. Cine răspunde, pentru că, rând pe rând, speranțele oamenilor se prăbușesc și nu mai rămâne mai nimic în picioare?

Evident, principalul vinovat este Ilie Bolojan. El a alcătuit echipa Executivului, el dirijează trenurile într-un haos general. Dacă un ministru este ineficient, incompetent sau rău-intenționat, cum se dovedește acum că este cazul ministrului Mediului, Diana Buzoianu, principalul vinovat este premierul, pentru că a ales-o în echipa sa. Avocații de ocazie ai acestuia, care sunt din ce în ce mai puțini și deloc credibili, susțin că bietul Ilie Bolojan nu a avut încotro, întrucât cei care alcătuiesc coaliția existentă i-au livrat, mai mult sau mai puțin împachetate, asemenea personaje. Este total fals. Orice premier, în conformitate cu Constituția României, poate să spună „nu” și să solicite o altă desemnare.

Președintele României poate și el să spună „nu” după ce studiază parcursul profesional al demnitarilor propuși pentru echipa de la Palatul Victoria. Dar Nicușor Dan, în mod iresponsabil, a omologat toate aceste personaje, începând chiar cu Ilie Bolojan.

Deși premierul este paratrăsnetul de serviciu, așa cum s-a văzut din plin la Alba Iulia și în Parlament, și șefii partidelor politice ale Monstruoasei Coaliții se fac la fel de vinovați. Fie că au propus și au promovat miniștrii incompetenți, fie că nu le retrag sprijinul politic de câte ori este cazul. Ca să nu mai discutăm de majoritatea parlamentară, care atât în comisii, cât și în plen, are posibilitatea de a nu acorda susținere politică unor demnitari sau de a le retrage această susținere politică de câte ori este nevoie.

Fără doar și poate, vina este colectivă, dar pentru moment cel puțin, fără a-l căina, că nu merită, fac constatarea că principalul paratrăsnet, dacă nu cumva chiar singurul, este Ilie Bolojan.

Vom vedea în câteva zile ce se întâmplă la București. Este adevărat că alegerile se desfășoară într-un singur tur, așa cum în mod iresponsabil a decis coaliția, și, prin urmare, nu este deloc exclus ca cel care câștigă dintre cei trei competitori aflați la mustață să ia Primăria cu doar 25–30% din procente. Fără a-mi face prea mari iluzii, nu pot să nu mă gândesc la modul în care poate fi declanșată o schimbare de fond în mecanismele de la vârful politicii românești în eventualitatea în care câștigă Anca Alexandrescu, care vine puternic din urmă, în ciuda faptului că, într-un mod pentru mine de neînțeles, Călin Georgescu nu o susține și nu se implică, în timp ce colaboratoarea sa, Anamaria Gavrilă, președinta a ceea ce a mai rămas din POT, se declară chiar ostentativ și total iresponsabil din perspectiva unității suveraniștilor împotriva candidatei susținute de AUR și de PNȚCD. O schimbare însă la nivelul Capitalei ar putea să aibă un impact psihologic decisiv, declanșând, rând pe rând, schimbări în bine în întreaga structură de conducere a statului.