Președintele fondator AUR, Marius Lulea: „Educația este singura șansă reală a României în fața competiției globale”

Președintele fondator AUR, Marius Lulea, trage un semnal de alarmă cu privire la vulnerabilitatea României în contextul economic actual, subliniind că investiția masivă în educație este singura cale prin care țara poate ieși din „cercul vicios al subdezvoltării”. Acesta critică starea actuală a sistemului politic, pe care mulți români îl percep ca pe un „teatru” ce mimează democrația, și propune o schimbare radicală a modelului educațional.

Decalajul față de statele dezvoltate
Conform analizei prezentate de președintele fondator AUR, Marius Lulea, cifrele actuale plasează România într-o poziție riscantă pe harta competitivității:

Absolvenți de studii superioare: Doar 20% dintre români (1 din 5) reușesc să termine o facultate, cifră care reprezintă mai puțin de jumătate din media statelor dezvoltate.

Forța de muncă: Cu un sector privat format din doar 5 milioane de lucrători, România nu poate concura la nivel de volum cu economiile asiatice, care dispun de resurse umane de ordinul miliardelor.

Soluția: Trecerea către înaltă calificare
În viziunea lui Marius Lulea, președintele fondator AUR, singura strategie viabilă este transformarea României într-un furnizor de expertiză și valoare adăugată.

11:31

Marius Lulea, președintele fondator AUR: „Sistemul fanariot de la București își sacrifică pionii pentru a supraviețui”

14:51, 27 Apr 2026

Marius Lulea, președintele fondator AUR: „Vorbim de ani de zile despre politici pro-antreprenoriale, dar mulți aleg să nu audă”

„Trebuie să pregătim societatea pentru un nou drum, în care să devenim furnizori de înaltă calificare: ingineri, informaticieni, economiști, medici. Nu există stat prosper fără investiții masive în educație, cercetare și inovație”, a declarat acesta.

Finanțarea, pilonul reconstrucției
Pentru a atinge aceste obiective, președintele fondator AUR, Marius Lulea, consideră imperativă creșterea finanțării învățământului pe toate palierele, de la educația timpurie până la studiile post-doctorale. Această reformă este văzută nu doar ca o necesitate economică, ci și ca un instrument de redobândire a încrederii cetățenilor în instituțiile statului, dincolo de „teatrul” politic cotidian.