Primăria renunță la 32 din cele 150 de sisteme anti-coliziune pentru tramvaie! CTP Iași nici măcar nu are numărul suficient de vagoane funcționale

În Iași, modernizarea transportului public a ajuns să semene cu o piesă de teatru absurd, în care personajele principale – Primăria, CTP și Bosch – joacă fiecare în propriul univers paralel. Pe scena oficială, totul strălucește: proiecte europene, tehnologie de ultimă generație, declarații triumfaliste despre siguranță și inovație. În culise, însă, realitatea scârțâie mai tare decât un GT4 în curba de la Tg Cucu.

Totul începe cu o achiziție monumentală: 150 de sisteme anti-coliziune, cumpărate cu entuziasmul cu care ai lua cadouri pentru un orfelinat imaginar. Problema? CTP Iași nu a avut niciodată 150 de tramvaie funcționale. Nici măcar dacă ar fi scos la numărătoare vagoanele ruginite de muzeu, cele casate de Ciprian Prodan, cele uitate în spatele depoului de la Dacia sau cele care mai există doar în inventarele contabile.

Și totuși, Primăria cumpără. Apoi, după doi ani, Primăria returnează. 32 de sisteme dispar din proiect, iar investiția se subțiază cu 5,57 milioane de lei. Motivele oficiale sunt elegante: 18 tramvaie noi au venit deja cu sistemul instalat, iar 10 tramvaie vechi sunt ireparabile. Motivele reale sunt mai puțin elegante: proiectul a fost conceput prost, achiziția a fost disproporționată, compatibilitatea tehnică nu a fost verificată, iar implementarea a fost făcută cu aceeași rigoare cu care ai monta un aer condiționat pe o Dacie 1300.

Matematica administrativă devine un spectacol în sine.
150 minus 32 egal 118.
118 sisteme pentru 72–80 de tramvaie funcționale.
Rezultatul? Iașul devine singurul oraș în care tehnologia depășește infrastructura nu pentru că suntem avansați, ci pentru că suntem incapabili să numărăm.

În timp ce Primăria își justifică deciziile cu fraze pretențioase, vatmanii povestesc altceva: sisteme montate „doar de formă”, sisteme neconectate și necalibrate, sisteme care nu funcționează, susisteme care nu ajută, tramvaie prea vechi ca să poarte tehnologia. Iar Bosch, în mod ironic, laudă proiectul ca pe o reușită europeană, de parcă ar vorbi despre un Iași ideal, în care GT4-urile nu au 60 de ani și nu sunt ținute în viață cu improvizații electrice și mecanice.

Diferența dintre declarațiile oficiale și realitate este atât de mare încât pare că proiectul a fost implementat simultan în două orașe diferite: unul din prezentările PowerPoint, altul din depoul CTP.

Și atunci apare întrebarea care plutește în aer, inevitabilă, incomodă, dar perfect logică:
Când cumperi 150 de sisteme pentru 80 de tramvaie, când returnezi 32 fără explicații clare, când reduci proiectul cu milioane de lei, când ai echipamente nefuncționale și justificări administrative vagi… unde sunt banii?

Pentru că, în astfel de situații, nu mai vorbim despre o problemă tehnică.
Vorbim despre integritate administrativă, despre gestiune defectuoasă, despre posibil prejudiciu bugetar.
Iar într-un stat de drept, asemenea întrebări au un destin clar: competența DNA.

În Iași, sistemele anti-coliziune nu reușesc să detecteze obstacolele din trafic, dar ar putea detecta foarte bine obstacolele din administrație – achiziții disproporționate, justificări absurde, bani publici risipiți și o realitate cosmetizată cu declarații triumfaliste.

Poate că, dacă tot nu funcționează pe tramvaie, ar trebui montate direct la Primărie. Măcar acolo ar avertiza din timp când urmează un impact cu legea penală.