Prof. dr. Viorel Scripcariu, rector UMF Iași, interviu despre provocările și inovațiile din chirurgia oncologică

Prof. dr. Viorel Scripcariu, președinte al Subcomisiei de chirurgie oncologică din cadrul Ministerului Sănătății, rector Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa”, Iași, a susținut un interviu despre provocările și inovațiile din chirurgia oncologică.

„Cancerul rămâne una dintre cele mai mari provocări de sănătate publică, iar chirurgia oncologică se află în prima linie a acestui efort. Dincolo de tehnologie și infrastructură, succesul depinde de standarde, de formarea specialiștilor și de o abordare integrată a fiecărui pacient. „În calitate de rector al unei universități medicale, consider că formarea chirurgilor pentru oncologia contemporană trebuie să înceapă devreme, să fie integrată și să rămână aliniată european”, subliniază prof. dr. Viorel Scripcariu.

Care sunt principalele provocări și priorități în chirurgia oncologică în România și cum contribuie Subcomisia de Chirurgie Oncologică la abordarea acestora?

Deschid acest dialog plecând de la un tablou onest al oncologiei românești. Datele cele mai recente arată că incidența și prevalența estimate rămân ușor sub mediile UE, însă mortalitatea standardizată pe vârstă este mai ridicată în rândul bărbaților, iar ritmul de scădere a mortalității în ultimul deceniu a fost mai lent decât media europeană. Profilul de țară OCDE-UE 2025 subliniază diferențe vizibile pe localizări – de pildă, mortalitatea prin cancer colorectal și mamar – și relevă încărcătura disproporționată a cancerului de col uterin, de trei ori peste media UE, ceea ce indică întârzieri de diagnostic și performanțe inegale ale serviciilor. În paralel, estimările GLOBOCAN 2022 (vers. 1.1/2024) confirmă ponderea majoră, în România, a cancerelor pulmonar, colorectal, de sân și de prostată în incidență și decese. În acest context, provocările chirurgiei oncologice sunt clare:

• prezentări tardive care scad resecabilitatea,
• lipsa încă a unui registru național de cancer deplin funcțional,
• variabilitate inter-centru a calității intervențiilor complexe,
• acoperiri insuficiente ale screeningului,
• presiuni asupra resursei umane critice (ATI, anatomie patologică, imagistică avansată).

Toate acestea sunt documentate în profilul OCDE-UE și în Planul Național de Combatere și Control al Cancerului (PNCC), aprobat prin Legea nr. 293/2022 pentru perioada 2023-2030.

Rolul Subcomisiei de Chirurgie Oncologică este să transforme aceste constatări în standarde operaționale. Subcomisia, organizată potrivit Ordinului Ministrului Sănătății nr. 2.396/2023 privind comisiile de specialitate, elaborează și avizează ghiduri, protocoale și standarde, propune curricule de formare, definește competențe și sprijină recunoașterea centrelor și a comisiilor multidisciplinare.

Mecanismul este clar stipulat: subcomisiile funcționează în coordonarea comisiilor de specialitate, iar punctele de vedere profesionale stau la baza actualizării actelor normative și a protocoalelor naționale de practică medicală. Din această poziție, contribuția noastră se concentrează pe armonizarea ghidurilor chirurgicale cu standardele europene, definirea și monitorizarea indicatorilor de calitate (mortalitate la 30 de zile, margini R0, rate de conversie în chirurgie minim invazivă, reintervenții și restadializare), precum și pe susținerea unei centralizări treptate a intervențiilor de mare risc (esofagectomii, pancreaticoduodenectomii, hepatectomii majore, citoriducții peritoneale) către centre cu volume și expertiză adecvate – unde literatura arată constant o relație volum-rezultat. În plus, susținem consolidarea funcționării comisiilor oncologice multidisciplinare („tumor boards”) ca standard de îngrijire, parte a cadrului strategic PNCC.

Influența acestor recomandări asupra calității actului medical se vede pe trei paliere. Mai întâi, prin actualizarea și unificarea protocolelor terapeutice – proces care pornește din expertiza comisiilor și subcomisiilor și se finalizează în ordine, norme și protocoale naționale pe care furnizorii le aplică. În al doilea rând, prin introducerea și calibrarea indicatorilor de rezultat și proces, care permit audit clinic și benchmarking între centre; aici, operaționalizarea Registrului Național de Cancer (pentru care Ministerul Sănătății a inițiat cadrul normativ și centrele regionale de implementare) este determinantă pentru măsurarea performanței chirurgicale pe fiecare localizare. În al treilea rând, prin întărirea deciziei multidisciplinare obligatorii la nivel de spital, în acord cu direcțiile PNCC privind traseele integrate și cu evoluțiile europene în screening și stadializare (care impun sincronizare între chirurgie, oncologie medicală și radioterapie). Toate aceste elemente reduc variabilitatea, scurtează traseul pacientului, cresc rata de rezecții curative și, în final, impactează supraviețuirea.

Care considerați că sunt cele mai importante inovații sau direcții strategice în chirurgia oncologică pentru următorii ani și cum poate sistemul de sănătate să le susțină?

Privind inovațiile și direcțiile strategice pentru următorii ani, văd cinci axe convergente. Extinderea chirurgiei minim invazive – laparoscopică și robotică – se combină cu chirurgia ghidată fluorescent (indocianină-verde) pentru a îmbunătăți precizia marginii de rezecție, identificarea vaselor și a ganglionilor santinelă și pentru a reduce complicațiile, tendință susținută de studii clinice și consensuri recente. Standardizarea și implementarea riguroasă a programelor Enhanced Recovery After Surgery (ERAS) în chirurgia oncologică – de la colorectal la esofagogastric, hepatic sau pancreatic – reduc complicațiile, durata spitalizării și costurile, iar actualizările de ghiduri din 2025 oferă o bază solidă pentru implementare. Centralizarea intervențiilor de mare complexitate în centre cu volume adecvate rămâne un deziderat confirmat de meta-analize pentru esofagectomie și PD; această reorganizare trebuie însoțită de rute de trimitere clare și de mecanisme de finanțare corelate cu calitatea. Digitalizarea prin registre clinice, audituri și indicatori comparabili european este, practic, platforma pe care putem face managementul calității și cercetare clinică relevantă. În sfârșit, investiția în competențe, inclusiv prin alinierea la curricula europeană ESSO/UEMS și susținerea calificării EBSQ în Surgical Oncology, creează un standard recunoscut în UE pentru practica modernă.

Pentru ca sistemul să susțină aceste direcții, avem deja câteva pârghii. La nivel național, PNCC și Legea nr. 293/2022 creează cadrul pentru rețele, trasee și indicatori pe 2023-2030. La nivel de finanțare europeană, Programul Sănătate 2021–2027 a deschis linii dedicate oncologiei – de la dotări pentru centrele care diagnostichează și tratează cancerul până la organizarea programelor populaționale de screening pentru sân, col uterin și colorectal – iar apelurile succesive din 2024–2025 indică ritmul de operare. În oglindă, la nivelul UE, noua Recomandare a Consiliului din 9 decembrie 2022 și Planul european de combatere a cancerului invită statele membre să extindă, treptat, screeningul organizat către cancerul pulmonar, de prostată și, în anumite condiții epidemiologice, gastric, și să atingă ținte ambițioase pentru vaccinarea anti-HPV, ceea ce consolidează prevenția primară și secundară și ajustează în amonte presiunea asupra compartimentului curativ.

În calitate de rector al UMF Iași, cum vedeți rolul universităților medicale în formarea specialiștilor în chirurgie oncologică și în dezvoltarea cercetării medicale aplicate?

În calitate de rector al unei universități medicale, consider că formarea chirurgilor pentru oncologia contemporană trebuie să înceapă devreme, să fie integrată și să rămână aliniată european. În anii de licență, principiile oncologice – prevenție, biologie tumorală, stadializare, etică și comunicare cu pacientul – trebuie să fie vizibile și aplicate clinic; în rezidențiat, curricula de chirurgie generală are nevoie de module dedicate pe localizări oncologice, cu expunere sistematică la decizia multidisciplinară, la tehnologiile minim invazive și la metodologiile ERAS.

Infrastructura de simulare – de la laboratoare de noduri și suturi la simulatoare laparoscopice și robotice – nu mai este un lux, ci o condiție pentru a scurta curbele de învățare în siguranță.

Pe traseul de formare avansată, găsesc utilă maparea către standardele ESSO/UEMS și încurajarea pregătirii pentru certificarea EBSQ, deoarece ea structurează competențele pe care le presupune chirurgia oncologică modernă și oferă un reper de calitate recunoscut în UE.

Complementar, universitățile au obligația de a crea punți solide cu institutele oncologice și spitalele clinice pentru cercetare translațională, patologie digitală, imagistică avansată, biobănci și studii clinice – toate cu impact direct asupra deciziilor chirurgicale și a rezultatelor.

Din perspectiva dumneavoastră, care sunt principalele provocări pentru sănătatea publică în oncologie în România și ce politici ar putea sprijini prevenția și tratamentul eficient al cancerului?

Din perspectiva sănătății publice, agenda rămâne la fel de exigentă. România a făcut pași importanți prin PNCC, însă menținerea unei mortalități peste media UE la bărbați și a unor diferențe sensibile la anumite localizări obligă la accelerarea prevenției și a depistării precoce. Operaționalizarea Registrului Național de Cancer – pentru care au fost înființate centrele regionale de implementare și s-a continuat procesul normativ – devine condiția de bază pentru politici bazate pe rezultate, pentru audit clinic și pentru planificarea strategică a resurselor.

În paralel, extinderea reală a screeningului populațional pentru sân, col uterin și colorectal, reducerea inegalităților de acces și creșterea acoperirii vaccinării HPV, în acord cu țintele europene, pot schimba substanțial intrarea pacienților în traseul curativ. Întărirea comisiilor oncologice multidisciplinare ca practică standard, dezvoltarea capacității în diagnostic de înaltă acuratețe (anatomie patologică, biologie moleculară, imagistică), modernizarea radioterapiei și susținerea resurselor umane completează pachetul de politici care, împreună, oferă chirurgiei oncologice pacienți mai bine stadializați, intervenții mai sigure și rezultate mai bune.

Ca un gând de final de discuție, chirurgia oncologică din România are astăzi o șansă concretă de a trece de la eforturi fragmentate la o politică unitară, măsurabilă și comparabilă european. Instrumentele există – lege, plan național, comisii și subcomisii de specialitate, registre și finanțări europene – iar prioritatea noastră este să le facem să funcționeze împreună, în beneficiul pacientului, cu rigurozitatea pe care practica chirurgicală o cere”, conform politicidesanatate.ro.

Așadar, prof. dr. Viorel Scripcariu, președinte al Subcomisiei de chirurgie oncologică din cadrul Ministerului Sănătății, rector Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa”, Iași, a susținut un interviu despre provocările și inovațiile din chirurgia oncologică.