Prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, rector al TUIASI și senator, transmite că internaționalizarea universităților românești nu poate fi redusă la simple declarații de intenție, ci trebuie susținută prin politici coerente și aplicabile, adaptate realităților academice globale.
„Adaptând un principiu valabil în lumea afacerilor, pot spune că succesul internaționalizării constă în capacitatea de a te adapta altor culturi, nu doar de a o impune pe a ţării tale. Iar noi, de la mic la cel mai mare, declamăm internaţionalizarea că şansă de dezvoltare şi, în unele cazuri, de supravieţuire a universităţilor în contextul globalizării.
Deci declamăm. Dar, nu prea aplicăm. Şi nu prea aplicăm pentru că pârghiile legale nu te lasă. Un exemplu relevant. Studiile doctorale reprezintă nivelul superior al educaţiei academice, rezultatele acestui ciclu de studii trebuind să fie recunoscute la nivel internaţional. La acest nivel, utilizarea frecventă a limbilor de circulaţie internaţională, în principal limba engleză, reprezintă o cerinţă sine qua non, mai ales că principalul flux de informaţii ştiinţifice se regăseşte în literatura străină.
Cu toate acestea, Ordinul ME nr. 5552 din 16 iulie 2024 pentru aprobarea “Metodologiei privind condiţiile de şcolarizare a românilor de pretutindeni şi a cetăţenilor străini în cadrul instituţiilor de învăţământ superior de stat, particulare şi confesionale particulare acreditate din România” prevede la Cap. III, art. 5, alin (1), pct. f: “Cetăţenii străini pot fi înmatriculaţi la studii universitare […] doctorat […] dacă îndeplinesc următoarele condiţii, după caz: f) deţin certificatul de competenţă lingvistică în limba română, nivelul minim B1, conform Cadrului european comun de referinţă pentru limbi […]”.
Aşadar, cum putem susține internaționalizarea universităților românești în condițiile în care se impune cunoașterea limbii române chiar și de către doctoranzii străini? Există mulți tineri talentați care ar alege să urmeze studiile doctorale în România. Există mulţi tineri din străinătate care au absolvit studiile de licenţă sau de masterat în limba engleză în România şi acum au nevoie de certificatul lingvistic de limba română (!?) pentru a urma studiile doctorale.
Nicăieri în spaţiul UE nu se impune străinilor studii universitare în limba tării respective. Limba română nu trebuie să fie un obstacol, o impunere, ci un avantaj opţional al unui candidat străin.
Mai mult, dacă ne referim la doctoranzii care provin din afara spațiului european, studiile sunt, în marea lor majoritate, cu taxă. Aceasta ar reprezenta o sursă vitală de venituri proprii pentru universități, mai ales în această perioadă de austeritate financiară.
Dar, dincolo de aspectul financiar, prezența cercetătorilor străini crește vizibilitatea academică a României. Cercetarea de înalt nivel se poartă astăzi în limba engleză, iar instituțiile noastre trebuie să fie integrate în acest flux global. Peste 20 de universităţi româneşti se mândresc că fac parte din consorţii universitare europene. Unde limba comună nu este cea a ţării coordonatorului, ci limba engleză.
Şi ca să subliniez ridicolul din reglementările noastre, iată două precizări legale aflate într-un dezacord hilar, dacă nu ar fi de plâns, cu articolul menţionat mai sus: 1) studenţii care provin din UE au acelaşi regim cu cel studenţii români (firesc!), deci nu au nevoie de certificat lingvistic, deşi pot proveni din Germania, Franţa, Suedia etc.; 2) Ordinul ME 3020 din 8 ianuarie 2024 pentru aprobarea „Regulamentului-cadru privind studiile universitare de doctorat” prevede la art. 17, alin. (8), pct. l: „limba în care se redactează şi se susţine teza de doctorat – limba română, limba unei minorităţi naţionale sau o limbă de circulaţie internaţională.”.
Şi, atunci, de ce impunerea unui certificat lingvistic?…
Deci declamăm internaţionalizarea universităţilor. Dar, nu o prea aplicăm. Pentru că internaţionalizarea nu înseamnă doar să impui străinilor cultura şi tradiţia românească în primul rând prin cunoaşterea limbii noastre. Internaţionalizarea înseamnă, printre foarte multe altele, şi reciprocă. De fapt, o atitudine reciprocă care denotă respect şi eleganţă”, a transmis prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, rector al TUIASI și senator.
Din ce spune d-l senator, internationalizarea universitatilor pare a fi un scop in sine. Un scop gol de continut si steril.
Gol de continut, pentru ca stiinta este universala. Esti acasa, indiferent de tara. Nu ai la ce sa te adaptezi. Intelegi perfect ce spune un neamt, un american, sau un chinez, si ei te inteleg pe tine. Mecanica cuantica este aceeasi pentru toti oamenii.
Steril, deoarece „capacitatea de a te adapta altor culturi” nu creaza nimic. Te adaptezi la ce? La orice in afara de stiinta, unde esti acasa. Deci adaptarea ala o alta cultura nu are legatura cu misiunea universitatii : invatamant superior si cercetare. Doar consuma timp si energie.
bine punctat!
Documentați-vă în privința problematicii înțelegerii unui text scris. Parcurgerea literelor și înțelegerea textului sunt noțiuni distincte.
Altfel spus, cu toții suntem împotriva avortului și de asta susținem cuplurile gay.
Ce anume credeti dvs. ca nu am inteles? Va numarati prin cei (cele) care cred ca stintele exacte nu sunt unversale, si ca difera de la o cultura la alta?
In ultima fraza insinuati ca am comis o eroare logica de tip non sequitur. Care este aceea?
Articolul face referire la o anomalie legislativă de tip… intrinsecă. În traducere liberă, n-ați înțeles nimic.
Mersul pe jos face piciorul frumos.
Problema nu este prezenta piedicii in legislatie, ci faptul ca puneti accentul pe chestiuni cu totul secundare, fara legatura cu carentele principale din universitati.
Intervenisem pentru că băteați câmpii. Deși n-ați atins subiectul, v-ați îndepărtat și insistați. Puțină inteligență n-ar strica, în sens pozitiv.
Dar Dvs. ați înțeles ce a spus Anonim la 22.59? Nu pare.
Desigur, a plecat cu musca la arat.
Aveam o părere mai buna dar după ce l am cunoscut am descoperit ca este din păcate doar un bugetar îmbuibat de bani fără viziune
Calitatea invatamantului este in scadere la toate nivelele. Nivelul absolventilor de facultate este in scadere. In conditiile acestea cerem internationalizare? Pentru ce? In ce scop? Ca sa ne spuna si altii ca avem un mare deficit de calitate? Nu este nevoie. Stim. Cand ai o mare gaura in turul pantalonilor, nu te duci la bal.
Toate ieremiada asta poate fi condensată într-o singură frază : străinii care vor să facă doctorate în Ro nu au această posibilitate pentru că nu cunosc limba română. Există astfel de amatori? Să admitem că or fi, și că legea le va permite. Bun, și care-i scopul, cum bine întreabă cineva mai sus? Niște bani în plus de la buget pentru facultate? De ce? De ce să dăm noi bani pentru un doctorand venit din străinătate, care va lucra tot în străinătate? Dacă ar fi vrut să lucreze în România, ar fi vrut să învețe limba română.
mda… asta-i concluzia: un ban in plus de la minister, plus gadilarea orgoliului. trist si ipocrit.
Sunt inginer cu 28 de ani vechime. Lucrez intr-o multinationala, pe R&D, ca sef de colectiv. Am intrat pentru ca am vazut termenul anomalie legislativa. Pentru mine, anomalia legislativa este sistemul numit Bologna. Nu ma intereseaza doctoratele strainilor. Ma intereseaza regresul nivelului absolventilor pe care-i angajam. Traininguri din ce in ce mai lungi, rezultate sub asteptari, ni se repartizeaza proiecte de complexitate mica, sau mica spre medie, platite prost. Tinerii pe care-i angajam nu sunt prosti. Din contra unii chiar sclipesc. Problema este ca au fost formati in sistemul asta Bologna, care nu livreaza la nivelul care ne trebuie. Trainingurile amelioreaza, dar nu pot inlocui pregatirea de baza din facultate. Este o slabiciune, care atrage un risc mare. Riscul este ca o parte din multinationalele pe R&D sa-si relocheze centrul din Romania intr-o tara in care nivelul absolventilor este mai ridicat. Noi regresam, lent este adevarat, dar altii cresc, si toti sumtem pe o piata R&D foarte concurentiala. Riscam mult. Chiar nu se poate face nimic?
Nu. Nu ai cu cine vorbi la Bucuresti.