Proiect legislativ privind malpraxisul medical: Spitalul va fi tras la răspundere, nu medicul în cauză

Deputatul USR Oana Murariu a anunţat că intenţionează să iniţieze, împreună cu parlamentari ai formaţiunii, un proiect legislativ privind răspunderea civilă pentru malpraxis medical, menţionând că în acest caz poate fi chemat judecată doar furnizorul de servicii medicale, spitalul, nu personalul medical direct, conform Agerpres.

„Dacă discutăm de malpraxis medical din cele trei laturi posibile, adică disciplinară – care ţine de Colegiul Medicilor, penală şi civilă, noi discutăm strict răspunderea civilă, adică pentru prejudiciu şi în faţa instanţelor de judecată. (…) Concret, proiectul pe care noi vrem să îl propunem este un win-win în relaţia pacienţi – medici sau persoană care săvârşeşte o eroare medicală (…) şi persoana prejudiciată. Sistemul din prezent ne permite să chemăm în judecată personalul medical, să chemăm în judecată spitalul şi inclusiv să chemăm în judecată spitalul pentru fapta personalului medical. Nimeni nu o face, toată lumea, din considerente personale, (…) cheamă în judecată medicul. Proiectul nostru propune să nu mai fie posibil acest lucru. Practic, preluăm influenţele din Statele Unite ale Americii de a da în judecată furnizorul de servicii medicale, nu personalul medical direct”, a precizat Oana Murariu, la masa rotundă „O reformă necesară: Îmbunătăţirea sistemului răspunderii civile pentru acte de malpraxis medical”.

Proiectul prevede şi posibilitatea personalului medical să intervină în procese şi să-şi facă apărarea

Ea a menţionat că pacientul merge la un furnizor de servicii medicale, la un spital unde este tratat de mai mulţi medici, de mai multe asistente, de infirmiere şi în caz de malpraxis tendinţa acestuia este să dea în judecată medicul direct, deşi poate a fost altcineva vinovat.

„Dacă s-ar chema în judecată furnizorul de servicii medicale, s-ar analiza global cu privire la toate persoanele care au intervenit, printr-o expertiză, astfel s-ar descoperi dacă există undeva o culpă. În acel moment, asigurătorul furnizorului de servicii medicale plăteşte persoanei prejudiciate. (…) Mai departe, asigurătorul spitalului sau furnizorului de servicii medicale se îndreaptă împotriva asigurătorului personalului medical, pentru că în acest domeniu cu toţii trebuie să încheie o poliţă de asigurare de malpraxis”, a explicat deputatul USR.

Ea a adăugat că proiectul prevede şi posibilitatea personalului medical să intervină în procese şi să-şi facă apărarea.

„Deci, nu privăm pe nimeni să-şi facă apărarea să intervină, dacă doreşte, dacă nu doreşte, nu este obligatoriu”, a mai spus Murariu.

Deputatul USR Adrian Wiener a spus, la rândul său, că de multe ori culpa medicală este de fapt „la intersecţia” unor erori profesionale şi a unor erori de sistem.

„De foarte multe ori, şi asta vă spun şi ca fost director medical şi manager de spital, culpa sau ceea ce este considerat a fi culpă medicală sau eroare medicală este de fapt la intersecţia unor erori profesionale asumate individual şi a unor erori de sistem. De multe ori această interacţiune nenorocită dintre felul în care reacţionăm la deficienţele de sistem, profesioniştii medicali mă refer, şi propria noastră inabilitate de multe ori de a gestiona situaţia generează un prejudiciu. Bineînţeles că ştim cu toţii că vorbim în general de un sistem medical subnormat, vorbim de gărzi care vin după programul normal de lucru şi se continuă cu încă o zi de program normal de lucru, de multe ori. (…) Sunt câteva din neajunsurile sistemului care pot contribui, pot împinge practica profesională în zona erorii. De asemenea, vorbim de lipsa unor dotări în multe spitale, de faptul că aştepţi prea mult până la un rezultat microbiologic sau până la o programare la tomografie computerizată, prinzi cazul după ce boala a evoluat în zona de risc intervenţional mai mare sau în zona de complicaţii mai mare”, a explicat Wiener.

Deputatul PNL Nelu Tătaru a afirmat că această soluţie de răspundere a furnizorului de servicii este foarte bună, dar trebuie adaptată la realitatea din ţara noastră.

„Proiectul, dacă judecăm după o răspundere solidară, este foarte bun, numai că trebuie să-l adaptăm la societatea românească. În condiţiile în care în spitalele noastre un compartiment juridic de cele mai multe ori îşi angajează firme de avocatură când merg în instanţă, putem vedea cum vor apăra medicul. (…) Cred că, dacă discutăm de acea medicină defensivă, o să vedem şi o să găsim şi explicaţiile de ce în momentul ăsta în sistem medical românesc nu avem protocoale care să ne apere, aplicând un protocol şi de ce nu plătim munca sau performanţa”, a spus Tătaru.

El a arătat că un chirurg care operează 100 de intervenţii pe lună şi cel care nu operează niciun pacient sunt plătiţi la fel.

„Şi atunci ce-l împinge pe acel chirurg să-şi ia complicaţiile pe cap. În chirurgie şi în medicină generală (…) putem greşi prin prea mult sau prin prea puţin. Şi atunci nu putem spune că chiar a fost o greşeală. Avem pacient care a doua zi ne mulţumeşte că trăieşte şi peste trei săptămâni ne dă în judecată. Cred că acest proiect de răspundere solidară este ceva care arată o evoluţie în sistemul asigurărilor de malpraxis în România, dar în adaptarea la situaţia reală pe care o avem în spitalele din România şi nu numai încă cred că mai avem mult de lucru. De aceea cred că doctorul sau personalul medical care se poate justifica trebuie să apară mai devreme în proces. E ca la fotbal: parcă ai vrea să intri în teren când vezi că lucrurile nu merg. Să stăm pe margine să aşteptăm ce?”, a mai spus Tătaru.

El a adăugat că în Statele Unite uneori medicul nici nu ştie că a avut acel proces, fiind anunţat după ce s-a terminat şi nu este în niciun fel culpabilizat sau pus să plătească ceva.

„Când în spitalele din România 85 – 90% sunt cheltuieli de personal, n-avem medicamente, n-avem materiale sanitare, omul ăla este expus total. Dacă reuşim ca toate aceste lucruri pe care le-am spus să devină circumstanţe atenuante pentru profesionistul din România, cred că acolo putem să ajungem. Deocamdată, vreau să văd partea profesionistului că într-adevăr se poate apăra şi este apărat”, a adăugat Tătaru, menţionând că de multe ori spitalele încheie asigurarea de malpraxis la nişte limite joase şi sunt asigurători care nu vor să încheie cu spitalele în acest moment asigurări de malpraxis.

Nicoleta Popescu, avocat la Colegiul Medicilor din România, a afirmat că proiectul ar fi o necesitate, dar „nu introduce un mecanism eficient de protejare a medicilor”.

„Apreciem proiectul dumneavoastră ca şi o necesitate a sistemului răspunderii civile, însă cu onestitate vă spun că nu introduce un mecanism eficient care să protejeze practic medicii. Este de notorietate că în spaţiul public există preocupări de cel puţin doi ani din partea Colegiului medicilor din România, la nivelul tuturor universităţilor de medicină, la nivelul întregului corp medical pentru a găsi acel mecanism care într-adevăr să răspundă nevoilor, atât pacientului, cât şi medicului. (…) A crede că o responsabilitate a spitalului va soluţiona procesele de malpraxis, eu, din aceeaşi practică, vă pot spune că nu. De ce? Pentru că noi trebuie să ne gândim la un mecanism în ansamblu. Discutăm de nişte poliţe de malpraxis care 90% conţin clauze de excludere”, a explicat aceasta.

Ea a mai spus că trebuie schimbat în totalitate sistemul poliţelor de malpraxis.

„Trebuie să existe o răspundere asumată din partea asigurătorilor şi nu doar o simplă foaie de hârtie pe care medicul este obligat să o deţină pentru a avea dreptul de liberă practică”, a mai spus Nicoleta Popescu