Prolactina crescută și tulburările pe care le poate genera! Iată ce trebuie să știi!

Prolactina crescută, cunoscută și sub denumirea de hipoprolactinemia este o afecțiune rară ce poate apărea la persoanele care suferă de o activitate scăzută a glandei pituitare. Printre alte cauze asociate cu un nivel scăzut de prolactină se numără sindromul Sheenan sau necroza hipofizară postpartum, anumite tulburări ale funcției tiroidiene, tulburările menstruale, anumite infecții și afecțiuni, cum ar fi hemocromatoza sau sarcoidoza, anumite tumori extrapituitare sau hipofizare.

La oameni, prolactina este produsă, în principal, la nivelul porțiunii superioare a glandei pituitare, dar și în alte zone din corp. Celulele lactotrofe din glanda pituitară produc prolactină, care este apoi stocată și eliberată în circulația sanguină. Prolactina umană este produsă, de asemenea, la nivelul uterului, creierului, sânilor, prostatei, pielii, țesutului adipos și al celulelor imune.

Prolactina crescută și tulburările pe care le poate genera

Prolactina este controlată prin mai mulți factori de reglare, în principal prin intermediul dopaminei și al estrogenului. Dopamina este produsă de către hipotalamus, care este situat deasupra glandei pituitare. Dopamina restricționează producți de prolactină, așadar cu cât prezența de dopamină este mai pregnantă, cu atât mai restricționată va fi producția de dopamină.

Prolactina mărită, sau hiperprolactinemia, este definită prin creșterea anormală a nivelului de prolactină în sânge. Acest fenomen se poate manifesta când celulele lactotrofe, aflat în interiorul hipofizei, produc mai multă prolactină decât e necesar sau atunci când cresc peste limita normală, ducând la formarea de tumori.

Printre cauzele principale ale hiperprolactinemiei se numără apariția prolactinoamelor, stresul excesiv, sarcina (perioadă în care prolactina crește, în mod normal, dar scade odată cu nașterea), anumite traumatisme toracice și consumul unor medicamente ce stimulează producția de prolactină. De asemenea, hiperprolactinemia a fost asociată cu anumite afecțiuni, precum hipotiroidismul și bolile de rinichi.

Hiperprolactinemia poate afecta funcțiile ovariene și testiculare, dând simptome specifice, cum ar fi infertilitatea, pierderea energiei, disfuncții sexuale, modificări de comportament și bufeuri de căldură. Prolactina mărită afectează și țesutul mamar, la femei și bărbați, cauzând scurgeri de lapte, sau galactoree, la femei, respectiv ginecomastie, sau creșterea țesutului mamar, la bărbați.

Tratamentul hiperprolactinemiei poate fi de natură medicamentoasă, chirurgicală sau se poate apela chiar și la tratament cu radiații. Intervenția chirurgicală poate fi necesară pentru extirparea unor tumori la nivelul glandei pituitare, iar radiațiile, numai în cazul în care terapia medicamentoasă și/sau chirurgicală nu au dat roade.

Cum se modifică nivelul de prolactină în cursul vieţii?

La bărbaţi, concentrațiile plasmatice de prolactină (care sunt în mod obişnuit mai mici decât la femei) rămân relativ constante din copilărie până în perioada de adult şi bătrâneţe.

La femei, concentrațiile plasmatice ale prolactinei cresc începând cu perioada de pubertate (odată cu creşterea secreţiei de estrogeni) şi scad după menopauză (odată cu scăderea nivelului de estrogeni), estrogenul fiind principalul factor care stimulează producţia de prolactină (în principal cel endogen, dar şi cel exogen, adică adus în organism prin medicamente, în special prin anticoncepţionalele orale).

Concentraţiile mari de prolactină inhibă formarea hormonilor ovarieni precum și producţia şi secreţia celor hipofizari,  acţionând astfel ca un anticoncepţional natural (majoritatea femeilor nu rămân însărcinate în perioada în care alăptează). Hiperprolactinemia (la femei şi la bărbaţi) este cea mai frecventă cauză a tulburărilor de fertilitate.

În cursul sarcinii, concentrațiile prolactinei cresc la un interval de 1-3 zile după creșterea nivelului de estrogeni. Creșterea progresivă a secreției de prolactină pe durata sarcinii (când se observă şi o creştere în volum a glandei hipofizare) poate ajunge până la de 5-10 ori mai mult decât valorile normale.

În stres poate crește temporar secreția de prolactină. De asemenea, anumite boli endocrine, cum ar fi sindromul ovarelor polichistice sau hipotiroidismul, pot afecta secreția de prolactină. O altă cauză posibilă a prolactinei crescute este hipotiroidismul, adică nivelul scăzut de hormon tiroidian.