Provocările gentle parenting în creșterea copilului. Iată de ce această metodă nu funcționează mereu

Gentle parenting în creșterea copilului este o metodă din ce în ce mai populară, îmbrățișată de tot mai mulți părinți moderni. La început, rezultatele par promițătoare: copiii par echilibrați, relația părinte-copil este armonioasă, iar emoțiile sunt validate și gestionate cu calm.

Totuși, în unele cazuri, părinții descoperă cu surprindere că această abordare nu mai dă aceleași rezultate pe măsură ce copilul crește. Un astfel de caz a fost cel al unei mame care a decis să urmeze această metodă încă dinainte de nașterea fiului ei. După ani de aplicare constantă a principiilor, a constatat că adolescentul ei devenise extrem de autocritic și fragil emoțional.

Ce funcționează cu adevărat la gentle parenting în creșterea copilului

Gentle parenting în creșterea copilului s-a dovedit eficient în primii ani de viață ai copilului. Potrivit mărturiei unei mame, această abordare a fost adoptată din dorința de a nu repeta greșelile educaționale ale părinților săi. În primii ani, metoda a funcționat: copilul își regla emoțiile cu ușurință, iar tantrumurile erau gestionate fără pedepse sau țipete. Declarații precum „Înțeleg că ești supărat” sau „E în regulă să plângi” au devenit parte din rutina zilnică. Copilul învățase să-și exprime sentimentele și să caute sprijin.

Această filozofie parentală este sprijinită și de psihologi. Katie Smith, psiholog clinician pentru copii și adolescenți, afirmă că un stil parental blând, combinat cu limite clare, ajută copiii să dezvolte încredere în sine și empatie. Mai mult, un studiu realizat de Children’s Hospital of Chicago arată că 74% dintre părinții din generația mileniară aleg această metodă de creștere. În plus, și cadrele didactice observă adesea o diferență pozitivă în comportamentul copiilor crescuți astfel.

Cu toate acestea, succesul metodei nu este universal sau permanent. Părinții trebuie să înțeleagă că fiecare copil este unic și are nevoie de ajustări în funcție de vârstă, temperament și context. De aceea, specialiștii recomandă flexibilitate și autoanaliză constantă. Folosită cu inteligență, această tehnică poate oferi o fundație solidă pentru o relație sănătoasă părinte-copil.

Când metoda nu mai dă rezultate

Metoda poate întâmpina dificultăți pe măsură ce copilul înaintează în vârstă. În cazul prezentat, mama a observat că, odată cu intrarea copilului în ciclul gimnazial, metodele blânde nu mai aveau efectul dorit. Deși încerca să gestioneze conflictele școlare cu aceeași empatie și calm ca în trecut, reacțiile fiului său erau diferite: devenise interiorizat, frustrat și extrem de autocritic. În loc să se simtă înțeles, copilul părea tot mai copleșit de propriile așteptări.

Psihoterapeuta Allison McQuaid subliniază faptul că părinții trebuie să-și reevalueze constant comportamentul:

„Întrebați-vă sincer, cum m-am comportat? A fost eficient? M-a ajutat să mă apropii de copil?”

În acest caz, răspunsul mamei a fost nu. A realizat că fiul ei avea nevoie de altceva, mai mult spațiu, mai multă autonomie emoțională și mai puține explicații raționale în momentele de vulnerabilitate.

Smith adaugă că „adolescenții au nevoie de susținere, dar și de respectarea granițelor personale”. Astfel, femeia a început să fie mai tăcută și prezentă, oferind suport emoțional fără prea multe cuvinte. Rezultatul? Copilul a început, treptat, să se deschidă din nou. Această schimbare a demonstrat că stilul parental trebuie să evolueze odată cu copilul.

Părinții care practică gentle parenting în creșterea copilului trebuie să rămână receptivi, autentici și dispuși să-și ajusteze abordările.