PSD nu mai vede lumina de la capătul tunelului

Fie pur și simplu pentru că acest partid nu mai deschide ochii, fie pentru că la capătul tunelului nu mai există nicio lumină. Se duce bezmetic acest partid într-o coaliție monstruoasă, care ignoră cu desăvârșire acuzațiile pe care, pe drept cuvânt, i le aduc românii. În analele politicii românești, PSD, sub Sorin Grindeanu, generează o situație unică, în care cel mai important partid merge cu ochii legați la guvernare.

Refuz să mă exprim elegant. Poziția președintelui interimar al PSD nu reprezintă altceva decât o imbecilitate politică. Sorin Grindeanu afirmă că PSD refuză să fugă de răspundere, refuză, deci, să nu-și asigure participarea la guvernare, dar așteaptă să vadă cum sunt aruncate zarurile. Adică de celelalte partide. Mult mai puțin însemnate: PNL – 14% din locurile din Parlament, USR – 12% și UDMR – 6%, împreună cu reprezentanții celor câțiva deputați ai altor minorități decât cea maghiară, elaborează împreună, cum le taie capul, un program de guvernare. Când programul e gata, legat cu fundiță, ambalat, vine și PSD-ul în alianța de guvernare, fără a avea pretenția la un premier. Și se duce cu capul înainte în zid, într-un nou ciclu guvernamental.

Toate partidele monstruoasei coaliții, fără excepție, de-a lungul ultimilor ani, s-au aflat la guvernare, iar PNL și USR – ca să nu mai vorbim și de PSD – au dat și premierii în executivele trecute, iar UDMR vicepremierii. La capătul acestei experiențe politice, România are cele mai mari datorii din întreaga ei istorie, cei mai mulți analfabeți, cel mai mare număr de copii care se culcă flămânzi, cel mai mare număr de bătrâni care, după ce au muncit de s-au rupt pentru România, se văd cu pensiile – așa mici cum sunt – periclitate. Și, desigur, pentru a supraviețui, în condițiile în care ne-am vândut pe nimic asset-urile care puteau aduce valoare adăugată la buget, suntem nevoiți să ne împrumutăm la cea mai ridicată dobândă din Europa.

Aceasta este moștenirea pe care, în anul de grație 2025, ne-o lasă componenții Monstruoasei Coaliții și pe care tot ei o preiau, după vicierea votului prin două lovituri de stat, pentru a o duce mai departe către urmașii și urmașii urmașilor noștri.

Sorin Grindeanu, singurul premier din istoria acestui stat care, după ce a fost refuzat de majoritatea parlamentară, s-a baricadat în Guvern și, ajutat de un alt fost premier – Victor Ponta –, s-a legat de scaun și a refuzat să plece, se află acum la butoane, pe cai mari, conducând partidul care a avut și are, în ultimii 35 de ani, cei mai mulți parlamentari. Nu este momentul să discut acum marile prostii pe care le-a făcut în calitate de ministru al Transporturilor în guvernele Ciolacu, nici modul iresponsabil în care a ignorat, cu bună știință, angajamentele pe care ni le-am asumat în raport cu Uniunea Europeană privind raportarea oricăror abateri de la normele convenite, și nici legăturile sale cu serviciile secrete și cu lumea interlopă – vezi scandalul Nordis –, pentru că alt subiect de-a dreptul incendiar este pe ordinea de zi.

Se știe că fără PSD nu poate fi instalat la Palatul Victoria decât un guvern minoritar, care va fi cu totul și cu totul incapabil să administreze un stat aflat în derivă. Cred că este limpede pentru toată lumea că un PSD în opoziție conduce la aruncarea în aer a viitorului Executiv, chiar dacă, sub șantajul dizolvării Parlamentului, acesta va fi votat. De asemenea, se știe că, dacă PSD intră în opoziție, membrii de vază ai acestuia vor fi, drept represalii, deconectați de la „cașcaval”. Iar acest partid, care mai are îndrăzneala să se recomande drept socialist, fără „cașcaval” sucombă în scurt timp, urmând să se rupă în mai multe formațiuni politice.

Întrucât Sorin Grindeanu nu este decât o curea de transmisie între statul subteran și electoratul PSD și este total lipsit de coloană vertebrală, a identificat un compromis: intră în noua coaliție, care este de fapt cea veche, participă la guvernare, nu revendică rolul de primă vioară – adică de premier –, înghite cu undiță cu tot orice program îi va fi livrat de Nicușor Dan și, după cum își imaginează Sorin Grindeanu, la nevoie poate sări, dezechilibrând de tot barca și acuzându-și aliații de toate relele. Și își imaginează că va ieși din toată combinația curat și uscat.

Sub Sorin Grindeanu, PSD nu mai vede nicio lumină, oricât de mică ar fi ea, la capătul tunelului. Și se scufundă în întuneric. Finalul de neevitat este că cel mai mare partid din ultimii 35 de ani va ieși făcut ferfeniță din istorie. Desigur, după USR, care își propune să mai fure cât poate pe ultima sută de metri, și după PNL, aflat în pragul unei disoluții pe care nicio guvernare nu o mai poate evita cu niciun chip, rămânând la putere.