Purpura trombocitopenică autoimună: Ce este, simptome și tratament

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Purpura trombocitopenică autoimună este o boală a sângelui care duce la un nivel anormal de scăzut de trombocite în sânge. Persoanele cu această boală sângerează și se învinețesc ușor.

Trombocitopenia autoimună idiopatică este o afecţiune care se caracterizează prin micşorarea numărului de trombocite ca rezultat al patologiei sistemului imun, care produc anticorpi împotriva antigenilor normali ale membranei celulelor hematopoietice.

Trombocitopenia autoimună idiopatică ocupă primul loc după frecvenţă în grupul diatezelor hemoragice. Se dezvoltă în toate grupurile de vârstă, preponderent afectează sexul feminin.

Purpura trombocitopenică autoimună este o afecțiune a sângelui caracterizată printr-o scădere a numărului de trombocite

Purpura trombocitopenică autoimună este o afecțiune a sângelui caracterizată printr-o scădere a numărului de trombocite, acele celule care ajută la oprirea sângerării. O scădere a numărului de trombocite poate provoca vânătăi, sângerarea gingiilor și sângerări interne. Purpura se referă la colorarea pielii, care arată ca în cazul unei vânătăi. Afecțiunea poate apărea atât la adulți, cât și la copii.

Purpura trombocitopenică autoimună

La persoanele cu această afecțiune, sistemul imunitar este stimulat să atace propriile trombocite. Într-un număr mic de cazuri, un tip de globule albe numite celule T atacă direct trombocitele. Această eroare a sistemului imunitar poate fi rezultatul uneia dintre următoarele situații: anumite medicamente provoacă o alergie care interacționează negativ cu trombocitele, cel mai frecvent fiind implicata heparina; infecțiile, inclusiv virusurile care provoacă varicela, hepatita C, SIDA, COVID pot duce la apariția unor anticorpi care reacționează negativ cu trombocitele; infectia cu H Pylori și sarcina poate fi un factor declanșator pentru purpura trombocitopenică idiopatică; tulburările imunitare, cum ar fi artrita reumatoidă și lupusul; limfomele de grad scăzut și leucemiile pot produce anticorpi anormali împotriva proteinelor trombocitare; vaccinarea contra gripei, virusului SARS Cov2, varicelei.

Tratamentul specific pentru purpura trombocitopenică idiopatică va fi stabilit de medic în funcție de vârsta pacientului, de starea generală de sănătate și de istoricul medical

Simptome ale diagnosticului de purpură trombocitopenică

Cel mai des întâlnit simptom poate include apariția culorii purpurii pe pielie după ce sângele s-a „scurs” sub ea. Persoanele afectate de boală vor observa că le apar vânătăi mari deși nu știu să se fi lovit. Un alt semn ar fi mici puncte roșii sub piele, care sunt rezultatul sângerărilor; epistaxis (sângerări nazale), sângerare în cavitatea bucală și/sau în jurul gingiilor; ciclu menstrual abundent; sânge în vărsături, urină sau scaun și sângerare la nivel cranian, care poate pune viața în pericol.

Cel mai des întâlnit simptom poate include apariția culorii purpurii pe pielie după ce sângele s-a „scurs” sub ea

Tratamentul recomandat pentru purpura trombocitopenică idiopatică

Diagnosticul de trombocitopenie autoimună idiopatică se stabileşte în baza anamnezei, manifestărilor clinice şi este confirmat prin examenul de laborator: analiza generală a sângelui cu trombocite şi cu retuculocite, punctatul medular. Este necesar de inclus în planul de investigare şi cercetările pentru determinarea trombocitopeniei autoimune idiopatice sau simptomatice.

Tratamentul specific pentru purpura trombocitopenică idiopatică va fi stabilit de medic în funcție de vârsta pacientului, de starea generală de sănătate și de istoricul medical, de gravitatea bolii și de toleranța pentru medicamente, proceduri sau terapii specifice.

Când tratamentul este necesar, cele mai frecvente două forme de terapie imediată sunt steroizii și gamaglobulina intravenoasă.

Steroizii ajută la prevenirea sângerării prin reducerea vitezei de distrugere a trombocitelor și, dacă sunt eficienți, vor duce la o creștere a numărului de trombocite în 2-3 săptămâni. Efectele secundare pot include iritabilitate, iritarea stomacului, creșterea în greutate, tensiune arterială ridicată și acnee. Gamaglobulina intravenoasă încetinește distrugerea trombocitelor și funcționează mai repede decât steroizii (în termen de 24 până la 48 de ore).

Diagnosticul de trombocitopenie autoimună idiopatică se stabileşte în baza anamnezei, manifestărilor clinice şi este confirmat prin examenul de laborator

Alte tratamente pentru purpura trombocitopenică idiopatică pot include: schimbări de medicație, dacă anumite medicamente sunt cauza bolii, tratamentul infecției, dacă o infecție este cauza, transfuzia de trombocite, la persoanele cu sângerare severă, îndepărtarea splinei, administrarea de rituximab, un medicament care încetinește producția de anticorpi antiplachetari, sau administrarea de romiplostim și eltrombopag, dacă alte tipuri de tratament nu au funcționat. Acestea din urmă stimulează măduva osoasă pentru a produce mai multe trombocite.

De asemenea, medicul poate recomanda modificarea stilului de viață, cum ar fi purtarea unui echipament de protecție și evitarea anumitor activități.

Principalele complicații asociate cu purpura trombocitopenică autoimună sunt induse de riscul de hemoragie. Pacienții se pot confrunta cu hemoragii intracraniene sau cu masive hemoragii interne. Acestea sunt considerate uneori chiar complicații fatale ale bolii, însa apar când numărul trombocitelor este foarte sever redus.