Raluca Alexandru povestește de ce ne comportăm așa cum ne comportăm și cum lipsa comunicării emoționale ne afectează pe toți. Sunt rari oamenii buni, veseli, luminoși, care sunt capabili să simtă și să exprime atât iubirea, cât și supărarea, atunci când cineva le-a rănit orgoliul sau sufletul.
Dar aceștia sunt tot mai puțini, din păcate. Ne uităm la părinții noștri, dar și la copiii generațiilor actuale, care se închid în ei și în lumea lor interioară. Petrec mult timp pe telefon, în lumina derizorie, ca o nevoie de comunicare, fără să comunice nici cu părinții, nici cu prietenii. Astfel, au nevoie de o formă de evadare emoțională.
Raluca Alexandru povestește de ce ne comportăm așa cum ne comportăm
Raluca Alexandru povestește de ce ne comportăm așa cum ne comportăm și explică de ce copiii de astăzi aleg să vorbească mai degrabă cu inteligența artificială decât cu oamenii:
„De multe ori copiii din ziua de azi aleg să vorbească cu inteligența artificială, să își facă prieteni în mediul virtual, dar aia nu sunt prieteni adevărați. Și emoțiile nu le mai spun nimănui. Prieteniile de acum nu mai sunt cele de altădată, copiii nu își mai împart trăirile.”
Acest fenomen creează o lipsă de conexiune reală și afectează dezvoltarea lor emoțională:
„Nimănui nu prea îi mai pasă de tine acum, nu prea mai întreabă nimeni pe nimeni „Băi, tu cum te simți? Cum mai e cu viața ta?” Interesul autentic pentru starea altuia a dispărut în era vitezei.”
Lipsa educației emoționale este un alt factor crucial:
„Din păcate noi nu am fost învățați să comunicăm din punct de vedere emoțional. Să-l întrebi de exemplu pe copil: ‘Te văd puțin supărat, simți tristețe?’ Poate el nu știe că este trist, dacă nu a fost învățat despre emoții. Poate abia acum, generația aceasta învață ce sunt emoțiile. Învață cum se simte atunci când doare, cum să denumească toate stările prin care trece, ce sunt rănile emoționale. Dar cui să le explice? Părinții trebuie să învețe odată cu ei, altfel…”
Impactul traumelor și al rănilor emoționale
Raluca Alexandru evidențiază legătura dintre traumele din copilărie și comportamentul adulților. „Sunt rari oamenii buni, veseli, luminoși, care sunt capabili să simtă, să exprime și iubirea, și supărarea, când cineva le-a rănit orgoliul, sufletul. Dar sunt tot mai puțini, din păcate. Ne uităm și la părinții noștri, dar și la copiii din generațiile astea, care se închid mult în ei, în lumea lor interioară, stau mult pe telefon, în lumina derizorie, din nevoia de a comunica.”
Această izolare afectează relațiile, comunicarea și capacitatea de empatie. Copiii nu mai împart trăirile și emoțiile lor, iar adulții care nu au fost învățați să gestioneze emoțiile devin, la rândul lor, persoane închise și vulnerabile la dependențe:
„Fiecare adult este un copil mic, rănit, blocat emoțional la o anumită vârstă, care a avut un moment traumatic foarte puternic, sau poate mai multe astfel de momente, cine știe? Abuzuri verbale, violență, abuzuri fizice, tot felul de traume, accidente, moartea cuiva. Nici nu știi ce pot lăsa toate aceste evenimente în sufletul unui copil.”
Prin înțelegerea propriilor traume și a modului în care acestea influențează comportamentul, oamenii pot învăța să comunice mai eficient și să dezvolte relații autentice. Psihoterapeutul concluzionează că doar prin conștientizare și educație emoțională putem depăși blocajele și izolarea emoțională. Așadar, Raluca Alexandru povestește de ce ne comportăm așa cum ne comportăm.
Pentru mai multe detalii, urmăriți podcastul AICI!