Raluca Alexandru vorbește despre adulții care nu își mai deschid sufletul și cum traumele din adolescență influențează comportamentul de mai târziu. Cred că totul începe din adolescență, de la prima iubire, când ești foarte rănit, pentru că nu îți imaginezi că acea mare iubire nu ține toată viața. În general știm cu toții că nu ține toată viața.
Totuși, rana este foarte mare atunci. Rămân multe traume, cine știe – înșelarea, schimbarea rapidă a prietenelor. Dar pot apărea și alte răni, cum ar fi abandonul, respingerea sau umilința. Aceste experiențe timpurii se imprimă în subconștient și afectează modul în care adulții se deschid sau nu emoțional, generând frică, rușine și dificultăți în relațiile de maturitate.
Raluca Alexandru vorbește despre adulții care nu își mai deschid sufletul
Raluca Alexandru vorbește despre adulții care nu își mai deschid sufletul și explică faptul că oamenii caută partenerul potrivit fără să existe perfecțiunea:
„Adulții sunt în continuare în căutarea partenerului potrivit. Nu cred că există partenerul perfect. Trebuie să vezi la o persoană părțile pozitive și să accepți situația așa cum este. Să ne acceptăm unii pe alții pentru că nu o să fim niciodată perfecți. Este mult prea relativ tot.”
Critica interioară și modul în care ne raportăm la noi înșine se reflectă în relațiile cu ceilalți:
„Dacă eu mă critic în interior, asta transmit la ceilalți. Dacă eu mă abandonez și mă las mereu pe ultimul loc, asta este ceea ce văd alții în mine. Totul se joacă sub forma unei oglinzi.”
Această oglindă a emoțiilor ne arată că lipsa comunicării autentice și nesiguranța proprie ne limitează deschiderea sufletului și capacitatea de a lega relații sincere.
„Trebuie să te lași să îți dea cineva deoparte perdeaua emoțiilor. Trebuie să acorzi șansa unei noi relații. Este cel mai bine ca după ce apare rana primei iubiri, să mergi la un consilier să te ajute să depășești momentul. Să spui durerile sufletului, ca să poți vindeca rana. Să vezi cu ce impresie ai ieșit din acea relație, câtă rușine, câtă vinovăție există legată de acest subiect, respingere, abandon.”
Experiențele copilăriei și legătura lor cu adulții închiși emoțional
Experiențele timpurii din copilărie joacă un rol crucial în modul în care adulții gestionează emoțiile. Raluca Alexandru subliniază că primele răni vin de la părinți:
„Totul este ca o replică adusă din copilărie. Pentru că cine sunt cei care ne-au rănit prima dată? Părinții. Ei ne-au făcut pentru prima dată să ne simțim abandonați, dezamăgiți, respinși. Totul este impropriu spus. Dar să ne gândim la momentul în care am fost trimiși prima dată la grădiniță. Că ne-am simțit extrem de singuri și timp de 7-8 ore stăteam acolo, fără părinți.”
Această anxietate timpurie și sentimentul de abandon sunt conservate în subconștient și revin constant în viața adultă:
„Copilul oricum va simți anxietatea, respingerea, abandonul și nu va înțelege de ce părinții îl lasă în fiecare zi la grădiniță. Toate lucrurile astea sunt conservate în inconștient și revin constant în viața adultă.” Înțelegerea acestor traume și procesarea lor este esențială pentru a putea construi relații sănătoase și a învăța să ne deschidem sufletul.
Doar prin conștientizarea traumelor, acceptarea propriei vulnerabilități și educația emoțională, adulții pot depăși blocajele emoționale și se pot conecta autentic cu cei din jur. În final, Raluca Alexandru vorbește despre adulții care nu își mai deschid sufletul.
Pentru mai multe detalii, urmăriți podcastul AICI!