Riscurile unei trombofilii în sarcină! Mare atenție la aceste simptome

Trombofilia în sarcină indică o predispoziție crescută a sângelui de a coagula în vasele de sânge, fenomen ce poate conduce la formarea de cheaguri, având consecințe semnificative asupra sănătății atât a gravidei, cât și a fătului. Diagnosticarea riguroasă a tuturor formelor de trombofilie și urmarea tratamentului corespunzător, inclusiv în perioada post-partum, reprezintă aspecte cruciale pentru gestionarea acestei condiții medicale.

Simptomele trombifiliei în sarcină

Trombofilia reprezintă o condiție medicală caracterizată de o predispoziție crescută a sângelui la formarea de cheaguri în vasele de sânge, putând avea origini dobândite sau ereditare, majoritatea cazurilor fiind asociate cu factori genetici. Printre cele mai întâlnite forme de trombofilie ereditară se numără mutațiile ale factorului V Leiden și ale protrombinei (factorul II), precum și deficiențele de antitrombină, proteina C și S, și mutația MTHFR, aceasta din urmă având impact asupra metabolismului acidului folic.

În contrast, trombofilia dobândită este cel mai adesea asociată cu sindromul antifosfolipidic, o afecțiune autoimună care se caracterizează prin apariția de tromboze și/sau complicații în timpul sarcinii.

12:37, 02 Apr 2026

FOTO De ce este nevoie de un test de toleranță la glucoză în sarcină? Află cât durează și când se face!

13:14, 25 Mar 2026

FOTO În cât timp se retrage burta după operația de cezariană? Iată care sunt posibilele complicații care pot să apară în timpul recuperării!

Simptomele trombofiliei pot varia, iar majoritatea femeilor afectate pot avea sarcini fără complicații notabile. Cu toate acestea, în cazuri mai rare, femeile gravide cu trombofilie pot dezvolta tromboze venoase profunde, tulburări de respirație moderat-severe sau manifestări neurologice.

Investigațiile pentru trombofilie sunt adesea recomandate în cazurile în care există îngrijorări cu privire la creșterea anormală a fătului, tensiune arterială crescută, probleme în circulația uterină sau complicații precum eclampsia sau preeclampsia. Îmbătrânirea placentară, care poate duce la furnizarea redusă de oxigen și nutrienți către făt, crește și riscul formării cheagurilor de sânge în interiorul placentar. Este esențială diagnosticarea corectă a trombofilei și urmarea unui tratament adecvat, inclusiv în perioada post-partum, pentru a minimiza riscurile asupra sănătății gravidei și a fătului.

Tratament trombifilie în sarcină

Este esențial să efectuați teste pentru trombofilie în următoarele cazuri:

Există un istoric de tromboză venoasă profundă sau tromboembolism pulmonar.
Un membru al familiei a suferit un accident vascular cerebral sau infarct miocardic înainte de vârsta de 50 de ani.
Există un istoric familial pozitiv pentru trombofilie ereditară.
S-au înregistrat avorturi spontane repetate, mai ales în trimestrul al doilea sau al treilea.
Complicații ale sarcinii, precum preeclampsia sau placenta abruptio, au fost prezente în trecut.
Migrenele sau intoleranța la anticoncepționale sunt semne evidente.
Vârsta femeii însărcinate este peste 35 de ani sau dacă sarcina este multiplă.
Complicațiile trombofiliei în sarcină includ avorturi spontane repetate, nașterea unui copil mort în trimestrul al II-lea sau al III-lea, placenta abruptio și preeclampsia. Această condiție implică riscuri atât pentru mamă, cât și pentru făt, cum ar fi trombozele diverse și întârzierea de creștere fetală, oprirea sarcinii în evoluție sau nașterea prematură.

Tratamentul pentru trombofilie implică utilizarea anticoagulante injectabile, cum ar fi heparinele, și ulterior, anticoagulante orale sau antiagregante, în funcție de severitatea evenimentului trombotic. În cazul gravidelor, se evită anticoagulantele orale cumarinice, optându-se pentru heparine fracționate sau antiagregante plachetare, alături de vitamine B.

Nașterea naturală este preferată, cu excepția contraindicațiilor, iar în cazul cezarienei, operația se recomandă după săptămâna 38 de sarcină. Tratamentul cu heparine se întrerupe cu cel puțin 12 ore înaintea nașterii. Tratamentul se continuă 4-6 săptămâni post-partum, contraindicându-se antiagregantele plachetare și recomandându-se monitorizarea medicală.