Constantin Drăghici, una dintre cele mai îndrăgite voci ale muzicii românești din anii ’60-’70, a murit pe 9 aprilie 2015. A devenit celebru încă din 1961, când a debutat la televiziune cu melodia „Nu ești de vină tu”, piesă care l-a consacrat rapid în fața publicului. De atunci, Constantin Drăghici a devenit o prezență constantă în emisiunile de televiziune și festivalurile muzicale ale vremii, inclusiv celebra competiție de la Mamaia, unde a fost unul dintre cei mai apreciați artiști.
Zece ani fără Constantin Drăghici, legenda muzicii românești
Cariera sa s-a încheiat brusc atunci când, în ciuda succesului uriaș din România, regimul comunist i-a refuzat posibilitatea de a cânta în Statele Unite. Atunci, în mijlocul unei mari frustrări și nedreptăți, Constantin a luat o decizie radicală: a fugit din țară și s-a stabilit în Germania. Cu toate că faima sa în România era deja bine consolidată, șocul cultural și artistic din Germania a fost unul crunt. „Acolo nu eram nimeni”, avea să mărturisească mai târziu. A încercat să-și continue cariera muzicală, dar a fost nevoit să se reorienteze și să îmbrățișeze o altă pasiune din tinerețe: arhitectura.
Anii petrecuți peste hotare l-au purtat prin Germania și Statele Unite, unde a colaborat cu artiști români renumiți, precum Margareta Pâslaru, și a cântat în cluburi de jazz, pe Broadway și în musicaluri. Chiar și în acest context dificil, muzica rămânea pentru el o pasiune de necontestat. În același timp, a avut o reîntâlnire romantică cu iubirea sa din tinerețe, Olimpia. După ce amândoi trecuseră prin divorțuri, cei doi s-au căsătorit și au început o viață împreună în America.
În 2001, după mai bine de 30 de ani petrecuți departe de țară, Constantin Drăghici a ales să se întoarcă definitiv în România, dorul de casă și de oameni fiind mult prea mare. A continuat să fie activ în lumea muzicii și a lansat mai multe albume, fiind totodată o prezență apreciată pe scenă. De-a lungul carierei, a lansat nouă albume de autor și a contribuit la diverse compilații muzicale, iar discurile sale au fost distribuite în țări precum Israel, Rusia sau Polonia, demonstrându-și astfel influența internațională.
Constantin Drăghici nu a fost doar o voce emblematică a anilor ’60 și ’70, ci și un simbol al talentului pur, al curajului de a-și schimba destinul și al rezistenței artistice în fața unui regim care impunea multe restricții. A trăit o viață extraordinară, plină de iubire și muzică, dar și de sacrificii. După toate peregrinările sale, și-a găsit liniștea acasă, în România, unde a rămas până la sfârșitul vieții.