Românii sărbătoresc astăzi Ignatul. Ce tradiții și obiceiuri s-au păstrat, de-a lungul anilor, pentru ziua de Ignat

Astăzi, 20 decembrie 2025, românii marchează Ignatul, una dintre cele mai vechi sărbători de iarnă.

În fiecare an, pe 20 decembrie, românii sărbătoresc Ignatul. Sărbătoarea de Ignat își are originea în mai multe tradiții păgâne, iar în zilele noastre cel mai păstrat obicei este acela legat de sacrificarea porcului.

Ignatul este o sărbătoare de origine păgână

Astăzi, 20 decembrie, românii marchează una dintre cele mai puternice și vechi sărbători ale iernii: Ignatul, cunoscut și sub numele de Ignatul porcilor, Ihnatul sau Inătoarea. Această zi deschide, în calendarul popular, seria marilor sărbători de iarnă, care se încheie abia după Bobotează și Sfântul Ioan.

Deși astăzi este asociată aproape exclusiv cu ritualul tăierii porcului, sărbătoarea Ignatului are rădăcini mult mai adânci, împletind credințe păgâne străvechi cu semnificații creștine.

22:10, 22 Apr 2026

FOTO Iarna revine în plină primăvară: ninsori și zăpadă în Brașov, Prahova și Harghita, inclusiv sub 1000 m

09:10, 22 Apr 2026

FOTO Crezul, semnificație și versuri. Iată ce trebuie să știi despre cea mai rostită rugăciune!

Din punct de vedere religios, pe 20 decembrie este prăznuit Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, episcop al Antiohiei și ucenic al Sfântului Apostol Ioan. Acesta a trăit în primele secole ale creștinismului și a murit martiric, fiind aruncat în cușca leilor pentru că nu a renunțat la credința în Hristos. Moaștele sale au fost aduse ulterior în Antiohia, unde au fost primite cu dragoste de către credincioși.

Legătura dintre Sfântul Ignatie și sacrificarea porcului nu este directă, însă, de-a lungul timpului, o practică păgână a fost integrată într-un context creștin, așa cum s-a întâmplat cu multe alte obiceiuri populare.

Obiceiul tăierii porcului își are originea în tradițiile Romei antice, în timpul Saturnaliilor (17-30 decembrie), sărbători dedicate zeului Saturn, protector al semănăturilor și al belșugului. Porcul era considerat întruchiparea acestei divinități, iar sacrificarea lui simboliza moartea și renașterea naturii, la cumpăna dintre ani.

Ritualul era supus unor reguli stricte: sacrificiul trebuia să înceapă după ivirea zorilor și să se încheie înainte de apus, deoarece lumina era considerată protectoare, capabilă să alunge spiritele rele. De asemenea, locul era purificat prin tămâiere și stropire cu apă sfințită.

Cuvântul „Ignat” provine din latinescul „ignis”, care înseamnă „foc”, ceea ce întărește caracterul solar al acestei sărbători, una dintre cele mai importante din vechiul calendar popular.

Tradiții și obiceiuri de Ignat

În credința populară se spune că, dacă porcul nu este tăiat de Ignat, acesta nu va mai mânca și va slăbi, semn rău pentru gospodărie. Tot de Ignat sunt interzise alte activități casnice: spălatul, cusutul, torsul lânii sau măturatul, singura activitate permisă fiind sacrificarea porcului.

Există și credința că porcii „visează” în noaptea de Ignat dacă vor fi sacrificați, un semn prevestitor pentru gospodari.

În unele zone, se spunea că sacrificarea unui porc negru avea puteri vindecătoare, iar sângele acestuia, amestecat cu făină, era folosit în medicina populară pentru tratarea unor boli, mai ales în rândul copiilor.

Un obicei păstrat de multe zone ale țării este acela ca, după pârlirea porcului, peste animal să fie pus un pled, iar copiii să fie urcați pe el, pentru ca anul să fie bogat, iar carnea să fie „mâncată cu poftă”. În unele regiuni, copiilor li se făcea semnul crucii pe frunte cu sângele porcului pentru sănătate și protecție de deochi.

După tranșare, urmează „pomana porcului”, un moment comunitar important. Carnea proaspătă este prăjită într-un ceaun mare, alături de mămăligă, murături și, adesea, țuică fiartă. Pomana este oferită celor care au ajutat, dar și vecinilor și persoanelor nevoiașe.

În Banat și Moldova, sărbătoarea mai este cunoscută și sub numele de „Inătoare”, o ființă mitologică malefică, descrisă ca o bătrână urâtă și răzbunătoare, care pedepsea femeile care lucrau în ziua de Ignat. Pentru a se proteja, se credea că oamenii trebuie să poarte obiecte metalice sau să stingă focul din casă, pentru a nu atrage duhurile rele.

Toate aceste obiceiuri reflectă, de fapt, vechi ritualuri de purificare, protecție și ofrandă, menite să alunge răul și să aducă belșug și sănătate în anul ce urmează. Astăzi, chiar dacă multe dintre credințe s-au estompat, Ignatul rămâne una dintre cele mai vii și respectate tradiții românești.