Scapă planeta de sub control? Chiar în acest an?

Identificându-se până în vârful unghiilor cu Maica Rusia, Vladimir Putin stabilește cu de la sine putere noi reguli în dreptul internațional. Prin care statul agresat devine agresor și unui atac cu arme convenționale i se poate răspunde în baza unui decret prezidențial cu un contraatac atomic. Nebunia se desfășoară cu o asemenea viteză, încât angajamentul lui Donald Trump de a transforma Statele Unite în porumbelul păcii este pus din ce în ce mai mult sub semnul întrebării.
Este un punct de ruptură. Între perseverarea într-o direcție globalistă și revenirea la o lume de tip suveranist. Între pace și război. Cronometrul sfârșitului, cronometrul apocalipsei a început să ticăie, declanșat fiind de două decizii. O decizie luată de Joe Biden, de a permite utilizarea de către Ucraina a rachetelor cu rază lungă de acțiune, pentru a lovi în profunzimea teritoriului Federației Ruse bazele militare de unde sunt lansate atacuri împotriva statului agresat, precum și de decretul prezidențial semnat de Vladimir Putin, care permite un contraatac nuclear la un atac cu arme clasice. Lucrurile sunt ceva mai complicate, în sensul că atât Marea Britanie, în privința rachetelor cu rază lungă de acțiune, cât și Germania, în ceea ce privește blindatele livrate către Ucraina, și-au dat un acord similar. În plus, și despre asta se vorbește mai puțin sau aproape deloc, Statele Uite i-au permis Ucrainei să utilizeze și sistemul minelor antipersonal cu bile, pe care l-a pus la dispoziția Kievului. Rusia consideră așadar că prin aceste măsuri este supusă unui „atac existențial” și, ca atare, se autolegitimează pentru a răspunde printr-un atac atomic. Vladimir Putin, ceea ce este mai grav și ne privește și pe noi, pune semnul egalității între deciziile luate la Washington, Londra și Berlin și participarea în mod direct la război a Pactului Nord-atlantic. Redefinind regulile războiului, nu suflă niciun cuvânt despre faptul deosebit de grav că prin participarea Belarusului și mai nou prin participarea militarilor nord-coreenilor în număr din ce în ce mai mare, Moscova și nu Kievul a internaționalizat acest război. Undeva în spate există desigur și argumentul ignorat cu bună știință de statele occidentale că o serie de decizii succesive NATO au încălcat rând pe rând liniile roșii trasate prin acordurile cu Moscova, în primul și în primul rând prin extinderea accelerată a NATO, a spațiului de manevră al organizației, fără a mai respecta cordonul de securitate solicitat de Moscova.

Situația este așadar în această parte a lumii mult mai complexă decât lasă să se înțeleagă pe de-o parte retorica Occidentului, iar pe de altă parte retorica Moscovei. În celălalt spațiu geografic din proximitatea Europei, în Orientul Apropiat, lucrurile, în loc să se simplifice, se complică. Confruntat cu o agresiune sângeroasă, declanșată de teroriștii Hamas pe teritoriul statului israelian, Benjamin Netanyahu, în consens cu responsabilii guvernamentali și militari, au decis recurgerea la represalii extrem de dure, care creează o criză umanitară atât în Gaza, aflată sub conducerea politică Hamas, cât și în Liban, unde o altă organizație, Hezbollah, joacă deseori rolul decisiv în raport cu Israelul. Și cum atât Hamas și Hezbollah, cât și organizația Houthi din Yemen sunt finanțate de către Teheran, iată că și acest conflict se extinde efectiv pe o arie geografică din ce în ce mai mare.

Stirile PROTV

Coreea de Sud a instaurat ”legea marțială de urgență”, pentru a proteja țara de ”amenințarea forțelor comuniste nord-coreene”

RomaniaTV

Valentina Aldea de la POT este vedetă PORNO! Imagini incendiare cu ea pe OnlyFans

În fine, dacă situația nu era și așa destul de complicată, ea s-a complicat și mai mult prin viteza și eficiența cu care s-a dezvoltat BRICS, care în prezent îi are drept membri și suporteri pe toți cei care au fost lăsați în urmă sau pe dinafară de statele UE, precum și de statele care compun celelalte organizații economice ale lumii, în epicentrul cărora se află Statele Unite.

Ei bine, administrația Trump, care nu se va instala decât în 20 ianuarie, este în prezent confruntată cu toate aceste probleme extrem de grave și, pe zi ce trece, devine tot mai greu să-și poată onora angajamentele. În ceea ce privește războiul din Ucraina, cu toate circumstanțele pe care le-am enumerat mai sus, o soluție de rezolvare pare mai simplă, cu condiția ca Vladimir Putin să nu se precipite utilizând arsenalul nuclear și ca alte circumstanțe, cum ar fi de pildă escaladarea generată de Coreea de Nord a numărului de militari angrenați în războiul anti-ucrainean până la 150.000 de persoane, și de asemenea cu condiția ca Ucraina să nu atace cu rachete cu rachete cu rază lungă de acțiune facilitățile civile ale Federației Ruse. Numai că, de ceva vreme încoace, cele două conflicte militare trebuie analizate în interconexiunea lor și nu separate pur și simplu în plan diplomatic unul de altul.

De altfel, Washingtonul este și el supus unor contradicții, și mă refer în mod explicit la planurile vizate de viitoarea administrație Trump. Trump este gata să negocieze în forță și până la capăt o încetare a războiului din Ucraina, chiar și în baza principiului neonorant sau chiar dezonorant conform căruia pacea ar putea fi obținută contra teritorii și contra angajamentului statelor NATO că Ucraina nu va admisă în organizație un anumit număr de ani. Așadar politica lui Trump în Europa este flexibilă. În schimb, politica sa și a principalilor săi colaboratori în Orientul Apropiat este inflexibilă, mai ales în ceea ce privește Iranul și facilitățile atomice ale acestuia. Acolo pacea trece inevitabil prin Teheran, iar Teheranul, în urma tatonărilor pe care echipa Trump le face în prezent, ar putea fie să semneze un nou tratat legat de proiectele atomice ale Iranului cu celelalte mari puteri nucleare, fie să fie supus unui atac armat, probabil aerian, de mare anvergură, dar și de natură să inflameze întreaga lume non-NATO.

Și iată cum, inevitabil, ajungem astăzi la celălalt personaj aflat în capul mesei, Xi Jinping, care în numele Chinei, dar și în numele statelor BRICS, dar chiar și în numele statelor non-BRICS, care într-o formă sau alta se confruntă cu Occidentul, va încerca la rândul său să impună o soluție la nivel global. Așadar demersurile lui Donald Trump, încă de pe acum, cu mult timp înainte ca echipa sa să se instaleze la Casa Albă, trec inevitabil și pe la Beijing.

Statele Unite încearcă să-și marcheze teritoriul în plin globalism, promovând o lume deglobalizată, dar negociind cu celelalte mari puteri decizii cardinale la nivel global.