Curtea Constituțională a României a stabilit marți, 6 octombrie, o regulă importantă privind obiectele și documentele descoperite în timpul perchezițiilor domiciliare. Anchetatorii nu pot ridica bunuri despre care cred doar că ar putea avea legătură cu o altă infracțiune, fără să existe elemente concrete care să susțină această legătură.
CCR a decis, cu majoritate de voturi, că prevederea din Codul de procedură penală referitoare la ridicarea unor obiecte sau înscrisuri descoperite în timpul percheziției este constituțională doar dacă termenul „suspiciunea” este interpretat ca „suspiciune rezonabilă”.
Practic, o simplă bănuială subiectivă nu este suficientă. Organele judiciare trebuie să aibă motive obiective care să justifice faptul că un anumit bun sau document ar putea avea legătură cu o altă infracțiune urmărită din oficiu.
Ce pot ridica anchetatorii în timpul unei percheziții
Regula generală este că polițiștii și procurorii trebuie să se limiteze la obiectele și înscrisurile care au legătură cu fapta pentru care a fost autorizată percheziția.
Există însă și excepții. Pot fi ridicate obligatoriu bunurile a căror deținere sau circulație este interzisă. De asemenea, pot fi ridicate probe privind o altă infracțiune urmărită din oficiu, însă, după decizia CCR, trebuie să existe o suspiciune rezonabilă că acestea au legătură cu respectiva faptă.
Curtea a atras atenția că simplul fapt că un document sau un obiect „ar putea” fi relevant pentru o altă anchetă nu este suficient. Trebuie să existe împrejurări și elemente obiective care să susțină această concluzie.
Percheziția nu este o autorizație generală
Miza deciziei este importantă deoarece percheziția domiciliară reprezintă una dintre cele mai intruzive măsuri prin care autoritățile pot interveni în viața privată a unei persoane.
Mandatul este emis de judecător pentru o anumită anchetă și nu poate fi transformat într-o autorizație generală pentru căutarea oricăror probe care ar putea fi interesante pentru alte dosare.
CCR subliniază, în acest context, necesitatea unor reguli clare și previzibile atunci când sunt afectate drepturi fundamentale precum inviolabilitatea domiciliului și viața privată.
Un exemplu concret
Dacă anchetatorii efectuează o percheziție într-un dosar de fraudă și găsesc documente sau calculatoare relevante pentru acea faptă, acestea pot fi ridicate în condițiile legii.
Dacă descoperă un bun a cărui deținere este interzisă, acesta poate fi, de asemenea, ridicat, chiar dacă nu are legătură cu infracțiunea pentru care a fost emis mandatul.
Situația se schimbă însă atunci când sunt găsite documente sau obiecte perfect legale, despre care anchetatorii consideră că ar putea avea legătură cu o altă infracțiune. În acest caz, simpla suspiciune nu mai este suficientă. Trebuie să existe elemente care să facă suspiciunea una rezonabilă.
Ce drepturi are persoana vizată
Înainte de începerea percheziției, organul judiciar trebuie să se legitimeze și să îi înmâneze persoanei vizate o copie a mandatului emis de judecător.
Ca regulă, percheziția domiciliară nu poate începe înainte de ora 6:00 sau după ora 20:00, cu excepțiile prevăzute de lege, inclusiv în cazul infracțiunilor flagrante.
Anchetatorii pot deschide prin forță anumite spații sau obiecte dacă persoana refuză să le deschidă, însă legea impune evitarea producerii unor pagube nejustificate.
CCR nu interzice ridicarea probelor privind alte infracțiuni
Decizia Curții nu înseamnă că polițiștii și procurorii trebuie să ignore probele privind alte infracțiuni descoperite întâmplător în timpul unei percheziții.
Nici nu înseamnă că pot fi ridicate exclusiv obiectele menționate în mandat. Posibilitatea de a ridica bunuri sau documente care indică existența unei alte infracțiuni rămâne în Codul de procedură penală.
CCR stabilește însă un prag mai clar: nu este suficientă orice bănuială, ci este necesară o suspiciune rezonabilă, susținută de elemente obiective.
Regula rămâne neschimbată în cazul bunurilor a căror deținere sau circulație este interzisă.
Decizia CCR este definitivă și obligatorie
Curtea nu a eliminat prevederea din Codul de procedură penală, ci a dat o interpretare obligatorie acesteia. Articolul rămâne constituțional numai dacă termenul „suspiciunea” este înțeles în sensul de „suspiciune rezonabilă”.
Decizia nr. 968 din 6 octombrie 2026 a fost adoptată cu majoritate de voturi și este definitivă și general obligatorie.
Motivarea integrală urmează să fie publicată în Monitorul Oficial și va fi importantă pentru a clarifica ce tip de elemente trebuie să existe în practică pentru ca o suspiciune să atingă nivelul considerat rezonabil de CCR.