Schitul Pahomie. Iată unde poți vizita una dintre cele mai izolate așezări monahale din România

Schitul Pahomie este o mănăstire din România, situată în localitatea Băile Olănești, comuna Bărbătești, județul Vâlcea. Acesta este cunoscut și sub numele de „schitul de sub stâncă” și a fost întemeiat în anul 1520 de pahomie monarhul și Sava Haiducul. Așezământul se află la 30 de kilometri de Râmnicu Vâlcea și are hramul „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”, fiind înscris și în Lista Monumentelor Istorice și este considerat unul dintre cele mai izolate schituri sihăstrești din România.

Ascuns între stâncile Munților Căpățânii, Schitul Pahomie este un loc aparte pentru credincioși. Acesta este ridicat în întregime sub o stâncă foarte mare, lângă izvorul și cascada care i-au dat numele, schitul impresionează atât prin istoria sa de peste cinci secole, cât și prin izolarea care l-a transformat într-un adevărat refugiu de liniște și rugăciune. De-a lungul timpului, așezământul a trecut prin perioade de glorie, degradare și renaștere, păstrându-și însă caracterul sihăstresc.

Ce trebuie să știi despre Schitul Pahonie

Istoria Schitului Pahomie începe în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Această biserică a fost ridicată în anul 1520 de Pahomie monahul și Sava Haiducul, pe stânca de la Izvorul Frumos, loc de unde provine și denumirea completă a așezământului.

09:15

FOTO Schitul Darvari. Iată ce trebuie să știi despre lăcașul de cult cu o istorie de aproape 200 de ani

02:00

FOTO Doi soți din Iași ajută nomazii din Kenya de aproape 20 de ani. Matilda și Ștefan Andrici au mers în deșert pentru a trăi alături de tribul Gabra

O altă tradiție istorică îl identifică pe Pahomie cu marele ban Barbu Craiovescu, cunoscut ca ctitor al Mănăstirii Bistrița. Potrivit acestei variante, schitul ar fi fost zidit ca semn de recunoștință pentru salvarea vieții sale, după ce, fugind de urgia domnitorului Mihnea cel Rău, Barbu Craiovescu ar fi găsit adăpost în pustietatea masivului Buila, la Izvorul Frumos. Alături de el se afla și căpitanul de oaste Sava, devenit cunoscut sub numele de Sava Haiducul, care ar fi asigurat hrana grupului prin incursiuni în satele din apropiere.

De-a lungul timpului, schitul a trecut prin mai multe perioade de degradare și refacere. O pisanie datată în 1684 indică lucrări de reparație, realizate în timpul lui Constantin Brâncoveanu, descendent al familiei Craioveștilor. Documente din 1824 arată că biserica se afla într-o stare avansată de ruină, iar după anul 1880 schitul a fost complet părăsit.

Alte detalii despre Schitul din stâncă

După mai bine de 7 decenii de abandon, Schitul Pahomie a fost reclădit în anul 1952, respectând forma inițială a construcției, pe baza urmelor vechilor ziduri. Lucrările au fost realizate de zidari din Costești și tâmplari din Bărbătești, iar pictura a fost executată în 1956. În timp, aceasta s-a deteriorat, fiind refăcută în anul 1997.

Sfințirea bisericii a avut loc la 30 septembrie 1956, moment în care schitul a fost redeschis vieții monahale. Primul viețuitor al schitului reînnoit a fost călugărul Ioasaf Ionescu, venit de la Arnota, care a rămas acolo până la moartea sa, în 1980. Ulterior, așezământul a fost revitalizat de alți monahi, care au contribuit la ieșirea sa din anonimat.

Biserica schitului, zidită în formă de navă, este amplasată aproape în totalitate sub o stâncă masivă, pe care se distinge un chip al Mântuitorului. În apropiere se află cascada Izvorul Frumos, cu apă rece de munte, element care completează cadrul natural spectaculos. Așezământul este situat pe teritoriul Parcul Național Buila-Vânturarița, sub crestele Munților Căpățânii.

Prin urmare, Schitul Pahomie rămâne un loc de liniște și rugăciune, izolat de agitația cotidiană, dar căutat de pelerini și turiști atrași de istoria sa, de poziționarea unică sub stâncă și de peisajul deosebit.