Școala pentru copiii reîntorși din străinătate reprezintă o provocare pe care autoritățile nu o iau în calcul. Procesul de adaptare a sutelor de tineri care studiază din nou în una din unitățile din România, respectiv din Iași, poate afecta viețile acestora în mare măsura. Cu toate acestea, cu excepția datelor și a statisticilor oficiale, nimeni nu știe exact câți dintre ei reușesc sau nu să facă față cu adevărat schimbării
Reprezentanții Inspectoratului Școlar Județean (ISJ) Iași au prezentat reporterilor BZI informații vizavi de situația elevilor reîntorși din străinătate. Astfel, de la finalul modulului 1 al anului școlar 2022-2023, sute de tineri s-au reîntors la Iași, optând pentru o instituție de învățământ din țară.
„Din datele pe care le avem, în acest an școlar, în școlile din județul Iași sunt 286 de copii reîntorși din străinătate. 152 de nivel primar, 87 de nivel gimnazial, 47 de nivel liceal/profesional. Din totalul de 286 de elevi, 55 au mai fost înmatriculați în școlile din România, iar 231 sunt pentru prima dată înmatriculați în sistemul de învățământ românesc”, a declarat Antonina Bliorț, purtător de cuvânt al ISJ.
Sub protecția anonimatului, M.R., o tânără din Iași, în vârstă de 24 de ani, a povestit cum perioada liceului pe care l-a urmat la Iași s-a transformat într-un coșmar, aceasta învățând până atunci în Italia. Astfel, cazul concret al tinerei este doar unul dintre multele rămase necunoscute.
„În Italia eram printre cei mai buni elevi, aveam note foarte mari, chiar dacă nu se punea foarte mult accent pe asta. Eram lăudată, susținută din toate punctele de vedere. În România făcusem doar grădinița. Când m-am reîntors aici, la liceu, pentru că ai mei și-au construit o casă, lucrurile s-au schimbat complet”, a declarat M.R.
Copiii reîntorși acasă, traumatizați de sistemul de învățământ
Reîntoarcerea la sistemul educațional românesc se poate transforma ușor într-o traumă pentru unii tineri. M.R. s-a confruntat cu o serie de probleme după ce s-a reîntors din Italia în Iași, unde a urmat liceul.
„Aveam doar note mici, doar note de 2. Copiam și mă chinuiam să trec la unele materii, spre exemplu, la matematică. Eu am fost înscrisă la «Ioan. C. Ștefănescu», adică nivelul de studiu acolo nu știu cât de ridicat era, însă mie îmi era greu. Așteptam să chiulesc cu colegii, numai să nu stau la ore.
Eram criticată și mă simțeam prost când nu știam. Nu se compara cu grădinița pe care o făcusem aici. De asemenea, era imposibil să recuperez atâția ani de școală, trebuia să o iau de la zero, în timp ce colegii care erau obișnuiți cu materiile aveau și ei probleme… Nu știam să scriu corect gramatical. Știu că în momentul în care am primit manualele am avut un șoc, erau prea multe”, a adăugat M.R.
Bacalaureatul, cea mai mare provocare
Rezultatele de la examenul de Bacalaureat au reprezentat un eșec pentru tânăra care nu a dispus de pregătire în cei patru ani, recuperând doar o parte din materia cu care nu era familiarizată.
„Nu știam noțiuni de bază, iar părinții nu mi-au oferit bani ca să merg să o iau de la capăt cu cineva, adică să fac pregătire. M-am prezentat la examen și am luat, la toate materiile, note sub 5. Ulterior am renunțat să mai încerc, m-am oprit la studii liceale. Nu știu dacă voi mai susține acest examen vreodată”, a menționat M.R.
Ăsta vă e nivelul.
Chiul, copiat, mai are și tupeul să ceară note de trecere.
În România încă se face școală, în Italia unei badante nu i se cere să știe matematică. Acolo se merge pentru o viață mai bună și trai mai ușor. Prost să fii să pleci din raiul ăla ca să cerșești la 24 de ani diploma de bac. Ăsta vă e nivelul.
Nu cred…..Demonstraza ca in Italia aveai note foarte bune. Asa oricine poate spune ca era in Italia, in scoala, mare olimpic ….Verba volant, scripta manent. In Romania, inca se mai face carte. Mergi in Italia si ia coronita la scoala, ce stai in Romania?