Vă prezentăm un preparat impresionant care este gata în aproximativ douăzeci de minute și are un gust divin! Scoicile Saint Jacques trase în unt vor fi așezate deasupra unui piure de mazăre aromatizat cu usturoi, ceapă verde, puțină smântână și coajă de lămâie pentru o explozie intensă de gusturi și arome.
Rețetă de scoici cu piure de mazăre
Pentru două porții vei avea nevoie de 8 scoici Saint Jacques mari, uscate, 450 g de mazăre congelată, 1 cană de apă, 2/3 cană de smântână lichidă, 2 cepe verzi, tocate mărunt, 1 cățel mare de usturoi, zdrobit, 2 linguri de unt nesărat, ulei de măsline pentru a prăji scoicile, coaja de la o lămâie.
Adaugă untul într-o tigaie la foc mediu, adaugă usturoiul și ceapa verde și gătește-le până devin moi. Adaugă mazărea și 1 cană de apă și gătește până când sosul scade. Pune deoparte 1½ cană din mazărea gătită. Pune restul amestecului de mazăre într-un procesor de alimente, adaugă smântână lichidă, puțină coajă de lămâie și sare și piper după gust. Pulsează până obții o consistență cremoasă plăcută. Poți adăuga mai multă smântână dacă este nevoie. Pune piureul într-o cratiță mică și menține-l cald.
Pentru a găti scoicile, încinge bine tigaia (nu folosi o tigaie antiaderentă). Condimentează scoicile cu sare și piper și asigură-te că sunt complet uscate. Când tigaia este bine încinsă, picură puțin ulei de măsline pe fund. Așază scoicile în tigaie și nu le atinge până când se formează o crustă aurie. După aceea, intaorce-le și gătește-le pentru încă 1 minut, iar apoi scoate-le. Pentru a servi, întinde piureul de mazăre pe o farfurie, adaugă scoicile și presară în jur câteva boabe din mazărea rezervată. Ornează cu puțină coajă de lămâie deasupra sau, dacă ai noroc să găsești sare sfărâmată cu lămâie, poți folosi din aceea în schimb.
Ce trebuie să știi despre aceste scoici
Scoicile Saint-Jacques se dezvoltă în nisipul de pe fundul mării și sunt colectate manual de către scafandri sau cu ajutorul unei ambarcațiuni speciale numite draga. Cele culese cu draga sunt mai accesibile din punct de vedere financiar, dar adesea conțin nisip sau mâl în interior.
Scoicile constau din două cochilii care înconjoară o carne albă. De multe ori, în jurul acestei musculaturi se găsesc icre de o culoare roșiatică. Carnea nu necesită un tratament termic intens, doar câteva secunde în plus le conferă o textură „cauciucată”. Se apreciază prepararea lor simplă, fără adaosuri puternice de ingrediente sau condimente, pentru a păstra gustul rafinat al cărnii.
Deschiderea cochiliilor acestor scoici poate fi realizată folosind același sistem ca la scoicile obișnuite sau, atunci când acestea sunt crude și proaspete, se poate utiliza un cuțit.
La prepararea Saint Jacques, scoica este deschisă cu ajutorul unui cuțit cu lamă plată și dură. Pentru a extrage carnea din cochilie, aceasta se deschide cu grijă și se taie, iar apoi se transferă într-un bol. Este important să se elimine „sacul negru”. Partea portocalie cunoscută sub numele de „coral” este comestibilă, dar nu este pe placul tuturor, așa că poate fi înlăturată împreună cu mușchiul cu care este conectată. Scoicile curățate trebuie spălate cu atenție în apă rece și bine uscate înainte de gătire. Jumătățile de cochilii pot fi refolosite. Acestea rezistă la cuptor și pot fi umplute pentru a crea diverse aperitive.
Saint Jacques pot fi consumate crude, cu piure de mazăre, în sushi sau simple cu puțină lămâie și un praf de sare. Totuși, ele sunt delicioase și prăjite în tigaie, la grătar sau fierte la aburi. Se pot condimenta cu usturoi, ardei iute, zeamă de lămâie sau lime pentru a adăuga diverse arome.