Se realiniază în mod alarmant planetele

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

În timp ce la București, Nicușor Dan se îndură să organizeze o conferință de presă în care nu spune nimic, iar ceilalți lideri europeni se aiuresc și se surzesc unii pe alții în fel de fel de cacofonii, departe, la masa marilor decidenți, lumea, așa cum o cunoaștem, este întoarsă pe dos. În bine sau în rău. Și câteva evenimente majore mă obligă să pun o serie întreagă de informații cap la cap în încercarea de a anticipa evenimentele care se pregătesc.

Într-o ordine care nu este neapărat cronologică, voi consemna faptul că între Donald Trump și Vladimir Putin, cu deplinul acord al lui Xi Jinping, se negociază o decizie cel puțin șocantă. Ca, în cadrul acordului care urmează să fie stabilit privind viitorul Ucrainei, liderul de la Moscova să consimtă ca articolul 5 al Tratatului NATO să poată fi aplicat și acestei țări. Cu alte cuvinte, în cazul oricărei viitoare agresiuni, acest stat, care a rezistat timp de cinci ani în cel mai modern război, să poată fi asimilat celorlalte state NATO și, în aceste condiții, să poată fi activat, la nevoie, faimosul articol 5. Întrucât singurul agresor previzibil este Federația Rusă, i s-ar putea cere lui Vladimir consimțământul pentru ca, la nevoie, statele NATO, în frunte cu Statele Unite, să intre în război cu Federația Rusă. E uluitor, nu? Dar dacă Putin acceptă, este și mai uluitor. Desigur, liderului de la Kremlin i se oferă ceva în contrapartidă, un trofeu pe care și-l dorește de mult și de care Rusia a mai beneficiat în intervalul 2002-2014, și anume reanimarea Consiliului NATO-Rusia. Creat de Bush junior și de Vladimir Putin într-un moment în care ambii deveniseră recent președinți. Consiliul NATO-Rusia i-ar conferi lui Vladimir Putin atribuții excepționale – și nu mă refer aici doar la faptul că toate deciziile ar urma să fie luate fără excepție împreună cu liderul de la Kremlin, ci și – sau mai ales – că ar funcționa dreptul de veto. Prin urmare, acesta s-ar putea împotrivi cu succes oricăror decizii ar intenționa să ia în viitor actualii parteneri NATO.

Nebunia este că, dacă ambele propuneri la care m-am referit mai sus ar fi omologate, extinderea efectelor articolului 5 din pactul NATO ar fi imposibil de operat în cazul Rusiei. Un iscusit negociator, Putin ar putea, în cele din urmă, să obțină tot, fără a da la schimb nimic. Cu excepția unui dar otrăvit. Și care îl poate anestezia pe Volodimir Zelenskiy și pe liderii europeni care, practic, nu au primit niciun loc la masa negocierilor tripartite, rezervându-li-se doar un rol de observator.

Printr-un asemenea mecanism, ordinea lumii ar putea fi răsturnată. Dintr-o planetă unipolară sub aspectul deținerii și exercitării puterii, într-un timp record s-a trecut la o planetă bipolară cu două centre de putere, Statele Unite și China, în jurul cărora gravitau aliații fiecăreia dintre părți, iar acum se preconizează transformarea acestei lumi într-una tripolară, în care, la capătul războiului din Ucraina, pe care nici nu l-a câștigat și nici nu l-a pierdut – și tocmai fiindcă nu l-a pierdut –, lui Vladimir Putin i se oferă un loc egal cu al celorlalți în deciziile cardinale care urmează să își producă efectele pe întreg mapamondul. Europa unde e? Nu e. Și cu atât mai puțin România, de unde, conform semnalelor diplomatice transmise de ambasadorul Washingtonului la București, nu numai că nu vor veni mai multe trupe americane în țara noastră, care s-au oferit prin Nicușor Dan să îi plătească ca pe niște mercenari, ci ni se sugerează, discret, dar ferm, că și cei 2.000 de militari americani vor fi retrași. Pentru că Statele Unite, în noua arhitectură a lumii, nu mai au nevoie de trupe staționate în Europa.