Senatorul AUR Petrișor Peiu acuză Guvernul Bolojan că a oferit fără licitație un contract gigant de 196 de milioane de euro. Parlamentarul trage un semnal de alarmă privind legalitatea și moralitatea acestei decizii.
Un nou scandal de proporții este pe cale să zdruncine scena politică din România, în prim-plan fiind mecanismele de atribuire a fondurilor din programele europene de creditare. Parlamentarul opoziției a scos la iveală detalii uluitoare despre o mutare financiară majoră realizată la nivelul Executivului, care ridică serioase semne de întrebare legate de transparență și de criteriile de selecție ale partenerilor privați.
Guvernul Bolojan i-a atribuit firmei DIGI România un contract în valoare de 196,00 milioane euro, în cadrul programului SAFE. Obiectul contractului îl constituie dezvoltarea unei platforme integrate de tip LLM pentru securitate cibernetică. Tranzacția, care se ridică la o valoare nominală de aproximativ 1 miliard de lei, a devenit imediat ținta unor critici extrem de dure din punct de vedere politic și administrativ.
Legi speciale pentru atribuiri directe: Ce se ascunde în spatele programului SAFE?
Criticile aduse Executivului nu vizează doar entitatea privată beneficiară, ci întregul cadru legislativ care a permis o asemenea procedură ocolită de rigorile licitațiilor publice clasice. Senatorul AUR Petrișor Peiu ridică problema datoriei publice pe care cetățenii români o vor suporta în următoarele decenii din cauza acestor decizii luate sub paravanul urgențelor.
„Este legal acest contract? Ei bine, prin programul SAFE s-au acordat contracte, fără licitație, în valoare de 16,8 miliarde de euro, bani pe care România îi împrumută de la UE și pentru care va plăti , timp de 35 de ani (cu o perioadă de grație de 10 ani) o dobândă pe care nu o cunoaște nimeni acum (azi este 3,4%). Deci, coaliția PSD-PNL-USR-UDMR a făcut legi speciale pentru ca guvernul Bolojan să poată atribui aceste contracte fără licitație.”
Pe lângă povara financiară pe termen lung, parlamentarul subliniază că s-a creat un precedent periculos în democrație prin adoptarea unor derogări legislative care elimină competiția liberă din piață, favorizând deciziile luate direct în spatele ușilor închise ale ministerelor.
Semne de întrebare privind moralitatea: Legăturile locale și experiența DIGI în Inteligența Artificială
Un alt punct sensibil declanșat de acest caz se referă la suspiciunile de favoritism și la criteriile tehnice de eligibilitate. În analiza sa, senatorul AUR Petrișor Peiu pune reflectorul pe coincidențele geografice din jurul factorilor de decizie și pe lipsa unui istoric relevant al companiei de telecomunicații în dezvoltarea algoritmilor de învățare profundă.
Potrivit argumentelor expuse, există o serie de elemente locale care nu pot fi ignorate:
Principalul acționar al DIGI, Zoltan Teszari este un orădean, la fel ca premierul Bolojan și la fel ca persoana care a decis aceste contracte, Mihai Jurca, șeful cancelariei premierului.
DIGI România nu este un furnizor (re)cunoscut de soluții de tip LLM pentru securitate cibernetică și nici nu știm ce capacitate de integrare are.
Ce presupune tehnologia LLM și de ce acuză opoziția „controlul spațiului public
”Dincolo de aspectele financiare și de conexiunile de culise, miza tehnologică a proiectului este cea care îngrijorează cel mai mult. Pentru a înțelege impactul real, trebuie explicat scopul pentru care DIGI a primit acest contract: o soluție LLM pentru securitate cibernetică.
Un Model de Limbaj Larg (LLM) este un tip de algoritm de învățare profundă care poate înțelege, genera, traduce și raționa cu limbajul umano-automat. Antrenați pe seturi de date masive constând din text din cărți, site-uri web, lucrări științifice și multe altele, LLM-urile învață modele în limbaj care le permit să îndeplinească o gamă largă de sarcini, cum ar fi: generarea și completarea textului, rezumare, traducere, analiza probabilităților, generarea codului și AI conversațional.
În viziunea exprimată politic de opoziție, implementarea unui astfel de instrument cu fonduri guvernamentale ascunde intenții de monitorizare în masă:„Vorbim, adică, de supravegherea spațiului virtual și chiar de intervenții guvernamentale în acest spațiu – pentru asta este acest contract. Acum să privim de sus acest contract: guvernul îi atribuie, fără licitație, un contract de 1 miliard de lei unei firme deținute în principal de un concitadin al premierului, într-un domeniu în care firma respectivă are o experiență fie inexistentă, fie necunoscută, pentru a realiza un produs care privește controlul spațiului public de exprimare.”