Senatorul Dan Cașcaval și-a exprimat poziția fermă în sprijinul finanțării de la bugetul de stat a școlilor particulare dedicate copiilor cu cerințe educaționale speciale.
Deși, în mod obișnuit, se opune alocării de fonduri publice pentru învățământul privat, acesta subliniază că, în cazul educației speciale, statul are o obligație morală și legală de a interveni, indiferent de natura juridică a instituției.
„Nu sunt adeptul finanţării de la bugetul de stat a instituţiilor de învăţământ particulare. Poate este o opinie eronată, însă, atunci când ai înfiinţat o astfel de şcoală sau universitate îţi asumi în proiectarea pe termen lung a bugetului faptul că sursa principală de venit o reprezintă taxele sau alte surse private, şi nu ajutorul de la bugetul de stat.
Insă, cu totul altfel am privit această situatie atunci cand este vorba de copiii cu cerinţe educaţionale speciale. Legea 198/2023 prevede faptul că învăţământul special reprezintă o formă de educaţie şcolară diferenţiată integrată cu asistenţa educaţională, socială şi medicală complexă. Cele patru forme de şcolarizare reprezintă, firesc, forme de sprijin ale statului pentru aceşti copii. Deci, ale statului.
Dar, ce facem atunci când statul nu a mai construit nicio şcoală pentru copii cu cerinţe educaţionale speciale? Ce facem dacă cineva, un „privat” (persoană sau firmă) construieşte sau înfiinţează o astfel de şcoală? Da, este particulară, dar compensează golurile instituţionale ale statului din această zonă specială a educaţiei copiilor.
In acest context şi contrar părerii mele generale expuse la început, am aderat fără rezerve la şi am susţinut ferm în Comisiile de Muncă şi, respectiv, Invăţământ din Senat o iniţiativă legislativă care propune completarea art. 143 din Legea 198/2023. In forma actuală, acest articol din lege prevede susţinerea de la bugetul de stat a instituţiilor particulare de învăţământ special, dar nu precizează pentru ce categorii de cheltuieli, aşa cum o face în cazul instituţiilor de stat. De aceea, împreună cu colegi parlamentari de la mai multe partide, am propus completarea art. 143 cu alineatul (4), care să prevadă asigurarea finanţării cheltuielilor salariale ale personalului didactic şi administrativ de la bugetul de stat, la nivelul celor din şcolile de stat speciale.
Legea 198/2023, aşa cum este acum, prevede posibilitatea finanţarii şcolilor speciale. Aşadar, legea creează acest cadru. Dar, nu prevede pentru ce tipuri de cheltuieli statul alocă finanţare, ceea ce oferă un motiv legal (cu ghilimele, totuşi) celor care nu doresc (în principal, autorităţile locale) să direcţioneze prea mulţi bani, sau chiar deloc, către aceste şcoli. De aceea, prin iniţiativa legislativă am dorit să nu mai oferim posibilitatea de a se găsi argumente pentru o discriminare în finanţare.
Am avut discuţii şi opinii contrare chiar cu unii colegi din Senat, care au marşat exact pe ideea că un învăţământ particular nu trebuie suţinut de stat (ce spuneam la început…). Dar, discutăm despre copii cu cerinţe educaţionale speciale. Pentru ei nu ar trebui să existe diferenţiere între o şcoală de stat şi una particulară în ceea ce priveşte (ne)plata taxelor de şcolarizare. Si, evident, a calităţii activităţii didactice specifice. Cu atât mai mult cu cât şi şcolile particulare trebuiesc acreditate şi sunt supuse aceluiaşi regim de evaluare ca şi cele de stat. Deci, firesc, pot fi la fel de competente.
Suntem de acord să oferim ajutor de stat pentru diferite companii naţionale sau private. Cu argumente. Suntem de acord să reducem impozitele pentru diferite profesii. Cu argumente. Suntem de acord să oferim ajutor post ajutorul de şomaj. Cu argumente. Suntem de acord să nu impozităm diferenţiat veniturile. Cu argumente.
Dar, nu avem NICIUN argument să nu oferim sprijin, absolut nesemnificativ la nivel bugetar, învăţământului special. Nu avem NICIUN argument să perpetuăm, prin ambiguitatea unei legi, discriminarea în finanţarea învăţământului special. Nu avem NICIUN argument să nu ne aplecăm, de la nivelul autorităţilor, cu atenţie, cu empatie, cu grijă, cu suflet şi cu responsabilitate asupra acestor aspecte. Căci, până la urmă, este vorba despre copii”, a spus senatorul Dan Cașcaval.
Politicianul hipermetrop vede in departare planuri grandioase, cu deschidere universala, dar nu vede groapa in care tocmai paseste. Asa era Ceausescu.
O marioneta PSDista, un profesoraș de duzină.