Senatorul Dan Cașcaval: „Sunt ferm împotriva implicării politicului în educației sau în organizațiile profesionale” (P)

Nu sunt om politic si, probabil, nu voi fi niciodată. Da, sunt senator al Partidului Social Democrat, cred în valorile social-democraţiei, altfel nu aş fi membru al Partidului Social Democrat. Sunt loial celor care m-au ales în numele Partidului Social Democrat. Cu demnitate sunt loial Partidului Social Democrat. Si aliaţilor săi. Chiar dacă vremelnici.

Dar, în acelaşi timp, sunt Rector (puteam continua: „al unei universităţï”; însă era un pleonasm). Si sunt loial universităţii şi colegilor mei, pe care, din această poziţie deosebit de onorantă, îi reprezint în mediul academic, social, economic, naţional sau internaţional. Aşa cum o fac de 35 de ani şi de 9 ani ca Rector.

De aceea, sunt ferm împotriva politizării oricărei instituţii academice, de educaţie sau de cercetare a statului, sunt împotriva politizării oricărei organizaţii profesionale din orice domeniu!

Săptămâna trecută, în Comisia de Învăţământ, Știinţă şi Inovare, şi azi în Comisia de Muncă, Familie şi Protecţie Socială, am convins colegii să nu voteze un amendament propus (iertare…) de unii colegi din coaliţie privind eliminarea termenului „apolitic” din misiunea Ordinului Arhitecţilor din România. Da, raţiunea acestei propuneri ar fi fost cum că altfel, prin nu ştiu ce prevedere, arhitecţii nu ar putea candida la un post de parlamentar. Aşa o fi. Insă, soluţia nu este eliminarea „apoliticului” din misiunea OAR, ci modificarea prevederii din regulament care nu permite arhitecţilor să devină parlamentari.

Universităţile sunt apolitice, dar eu, ca persoană „fizică”, nu ca Rector, sunt parlamentar. Orice arhitect poate fi la fel, fapt ce nu are legătură cu apartenenţa politică a organizaţiei profesionale din care face parte.

Ce ar însemna ca Ordinul Arhitecţilor să nu mai prevadă că este o organizaţie profesională apolitică, ci una „politică”? Cum ar fi, de exemplu, Colegiul Medicilor „politic”? Sau al farmaciştilor? Sau Colegiul Psihologilor din România? Sau Barourile să devină politice? Fiecare în siajul vreunui partid?…

Sau, mergând la extrem, dar cu un precedent potenţial creat DACĂ acest amendament ar fi trecut prin neimplicarea MEA, universităţile să nu mai fie în afara activităților politice şi să permită intrarea politicului? Nici nu contează dacă în pantofi de lac sau în cizme de cauciuc.

Deşi nu am petrecut încă suficient timp în Parlament încât să susţin 100% spusele lui de Gaulle: „Politica este un lucru prea serios pentru a putea fi lăsată pe mâna politicienilor”, SUNT CONVINS că educaţia, cercetarea, organizaţiile profesionale în personalitatea lor, în misiunea lor, în contribuţia lor, TREBUIE lăsate în afara politicului! Deci, să rămână APOLITICE!