Sf. Gheorghe. Ce este strict interzis în această zi. Tradiții și obiceiuri

Sf. Gheorghe. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din calendarul ortodox, sărbătorit în fiecare an pe 23 aprilie. În tradiţia populară Sfântul Gheorghe este cunoscut sub numele de San-George. Este considerat a fi un zeu al vegetaţiei, protector al naturii înverzite, al vitelor şi al oilor.

În spiritualitatea populară, intre San-George şi Sâmedru (Sfântul Dumitru) există o înţelegere cosmică. Se spune că atunci când broaştele cântă pentru prima oară, San-George ia cheile de la Sâmedru pentru a deschide drumul naturii spre viaţă.

În dimineaţa zilei de San-George, capul familiei, întotdeauna un bărbat, aşază la stâlpii porţilor şi ai caselor, la ferestrele şi uşile caselor şi grajdurilor, în grădini şi pe mormintele din cimitire ramuri verzi. Astfel, se credea că oamenii, vitele şi semănaturile erau protejate de forţele malefice.

Sf. Gheorghe. Ce este strict interzis în această zi. Tradiții și obiceiuri

Ramurile verzi erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva bolilor. Ele erau puse şi în hrana animalelor, în credinţa că acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele.

În ajunul zilei de San-George, fetele de măritat credeau că îşi pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofă plină cu apă.

Există şi obiceiul ca în dimineaţa zilei de 23 aprilie, fetele să pună în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coroniţe, pentru a observa care fecior va calcă peste ele. Dacă flăcăii ce le erau dragi nu călcau pe coroniţe, fetele credeau că în acel an se vor căsători. Brazdele şi coroniţele erau păstrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau pentru a fi folosite ca remediu în ameliorarea diferitelor boli.

Tot în dimineaţa zilei de 23 aprilie, fetele mergeau pe furiş în pădure pentru a culege mătrăguna şi năvalnic. Aceste plante erau puse în pod sau sub streaşina, în credinţa că ele le vor aduce peţitori bogaţi.

Sf. Gheorghe. Ce este strict interzis în această zi. Tradiții și obiceiuri

Flăcăii căutau în dimineaţa zilei de 23 aprilie, iarba fiarelor, planta miraculoasă ce putea să sfărâme lacatele. În ajunul sărbătorii, tinerii mergeau într-o dumbravă cu o cofă cu apa neîncepută. Vasul era ascuns într-un loc doar de el ştiut. La răsăritul soarelui fiecare privea în cofă cu apă. Dacă în vas se afla un fir de iarbă, credeau că se vor căsători cu fata iubita. Dimpotrivă, dacă în apă se afla o floare uscată, era semn că tânărul nu se va însura în acel an, iar dacă găseau pământ, se credea că feciorul va muri în curând.

Femeile căsătorite mergeau în pădure şi culegeau plante doar de ele ştiute (mulgătoare, untul vacii), pe care le adăugau în hrana animalelor, în credinţa că vacile vor da mult lapte şi de bună calitate.

Nimeni nu avea voie să doarmă în această zi deoarece se credea că acel care încalcă interdicţia, avea să fie somnoros întregul an.

Urzicatul era un alt obicei practicat de San-George. Există convingerea că prin urzicat ei vor fi mai ageri, mai harnici şi mai sănătoşi de-a lungul întregii veri care urma să înceapă.

Dintre toate obiceiurile enumerate, în comunităţile săteşti contemporane se mai păstrează doar obiceiul împodobirii stâlpilor de la poartă cu ramuri verzi.