Sfântul Vasile, o viaţă în folosul celor mulţi

Sfântul Vasile cel Mare s-a născut într-o familie evlavioasă din Cezareea Capadociei (oraşul Kayseri din Turcia de azi). S-a luptat toată viaţa pentru a păstra intactă credinţa creştină şi a înfiinţat aşezăminte sociale, destinate alinării suferinţei celor oropsiţi.

Foarte înzestrat din punct de vedere intelectual şi spiritual, Sf. Vasile a fost, mai întâi de orice, un om pios. A studiat la cele mai bune şcoli ale epocii. După terminarea studiilor, s-a întors în patria natală, unde, din cauza suferinţelor fizice, a început să studieze medicina. Doi ani mai târziu, a primit Taina Sfântului Botez, după care şi-a dat o bună parte din avere săracilor. A plecat apoi în Egipt, Palestina, Celesiria şi Mesopotamia, în dorinţa de a-i întâlni pe cei mai renumiţi asceţi ai vremii. S-a întors şi a înfiinţat o mănăstire. Obişnuit cu râvna intelectuală, rugăciunea şi munca fizică, Sfântul Vasile a pus, tot în această perioadă, bazele „Filocaliei “(antologia de texte dedicate spiritualităţii creştine) şi a scris „Rânduielile vieţii monahale “.

Stirile PROTV

Românul care și-a ucis iubita în mașină a atras-o într-o capcană. „Ea l-a crezut, a luat fetița, dar s-a terminat tragic”

RomaniaTV

Wow! Cristela Georgescu, în costum de baie în zăpadă, imagini necenzurate cu "Prima Doamnă!

A reorganizat biserica

A fost hirotonit preot de către Episcopul Eusebiu, căruia i-a devenit şi sfătuitor, în 368, an de mare foamete. Atunci a organizat fără cusur asistenţa socială şi a făcut şi cea de-a doua împărţire a averii sale. Doi ani mai târziu, episcopul Eusebiu a murit, iar Vasile a fost ales în locul acestuia. În calitate de mitropolit al Capadociei, Sfântul Vasile a început o reorganizare de anvergură a bisericii sale, eliminând din sânul acesteia clerul nevrednic.

S-a opus curentului arian

O activitate admirabilă a dus Sfântul Vasile pe trei direcţii – dogmatică, pastorală şi socială. Ca exemplu de activitate dogmatică, se cuvine să reţinem că Sfântul s-a opus cu vehemenţă curentului eretic arian, care susţinea că Fiul nu este totuna cu Tatăl (de unde rezultă că Fiul îi e inferior Tatălui) şi a susţinut cu mare râvna lupta Sfântului Atanasie cel Mare împotriva arienilor. Reţinem aici un moment glorios din lupta Sfântului Vasile împotriva acestora, care scoate în evidenţă atât credinţa sa de nestrămutat, cât şi abilităţile de excelent diplomat.

Înfruntarea cu arienii

Împăratul arian Valens i-a încredinţat guvernatorului Modest misiunea de a-l face pe Sfânt să îmbrăţişeze credinţa ariană. Drept urmare, Modest a gonit poporul dreptcredincios din biserica cetăţii. Sfântul Vasile s-a dus să-l înfrunte direct pe Valens, la Constantinopol, cerându-i socoteală. Împăratul i-a răspuns, şiret, că-i revine lui sarcină de a face dreptate, dar fără să fie părtinitor cu vreuna din credinţe.

Minunea de la Niceea

Vasile s-a reîntors la Niceea şi le-a propus atât dreptcredincioşilor cât şi arienilor să închidă biserica, fiecare cu cheile sale, şi să pună paznici de ambele părţi ale uşilor. După aceea, i-a pus pe arieni să se roage trei zile şi trei nopţi iar apoi să se apropie de lăcaş cu mâinile ridicate, cântând „Doamne miluieşte “. Dacă porţile urmau să li se deschidă, atunci erau liberi să ocupe biserica. Arienii au făcut întocmai, dar porţile au rămas neclintite. În schimb, dreptcredincioşii, în frunte cu Sfântul, au reuşit, prin puterea credinţei, să dea porţile în lături.

Ajutător al sărmanilor

Acesta e doar un exemplu al eforturilor Sfântului Vasile de a păstra intactă credinţa creştină. Dar el a avut şi o activitate socială intensă. A înfiinţat Vasiliadele – aşezăminte destinate alinării suferinţei celor mulţi, indiferent de religia lor. A pus să se deschidă azile, spitale (inclusiv pentru leproşi), case pentru reeducarea fetelor, şcoli tehnice. Tot el a avut propria contribuţie la săvârşirea Sfintei Liturghii. Liturghia să se săvârşeşte doar de 10 ori în timpul anului bisericesc, dintre care o dată chiar de 1 ianuarie, când e prăznuit Sfântul.

Ştiai că…

… Sfântul Vasile a întocmit o serie de rugăciuni speciale, denumite molifte? Acestea nu se citesc decât în condiţii cu totul speciale şi după o pregătire duhovnicească (susţinută prin post şi rugăciune), doar de către slujitorii bisericii.