Sfaturi pentru vindecarea atacurilor de panica

Va propun un mod de intelegere a modului in care poate sa fie gandit atacul de panica.

 In varianta psihiatrica lucrurile vor evolua mai simplu si mai economic. Medicul psihiatru va prescrie unele medicamente care vor oferi o linistire. Aceasta situatie va permite pacientului sa functioneze cu atacul de panica sub control permanent. Mereu exista pericolul si mereu acesta va fi inlaturat chimic. Probabil ca mai exista si pacienti care apeleaza la metode medicale alternative dar eu nu am intalnit. Probabil nu au ajuns la mine. Situatia va evolua astfel pana cand pacientul va incepe sa isi puna intrebarea daca pastilele vor fi luate permanent si indoiala ca doreste sa traiasca asa.

Daca mergem pe cazul celor care merg mai mult pe versantul psihic al starii va aparea o alta intrebare – daca pacientul va incerca sa se adapteze la viata sa cu atacuri de panica si va incerca sa traiasca astfel sau nu. Daca raspunsul este afirmativ (adica va alege sa traiasca cu starea) a incepe o permanenta autoobservare, o permanenta stare de vigilenta interna in care o persoana va fi prinsa. Va inventa si va cauta solutii, tehnici si strategii de evitare sau de domolire a panicii pana cand ori va reusi ori starea va invinge.

stirilebzi.ro

Românii pot merge pe gratis în concediu, cu vouchere de vacanță. Care sunt angajații care...

Stirile PROTV

Fenomen alarmant în Armata Română. Motivul pentru care tot mai mulți ingineri militari aleg să...

Daca pacientul merge pe versantul psihic al starii si isi raspunde negativ – eu vreau sa traiesc fara atacuri de panica, va aparea o alta enigma. „Eu vreau sa nu simt starea de panica sau eu vreau sa ma vindec?”. Daca raspunsul este primul – „eu vreau sa nu simt panica si starea, nu vreau sa am crize acute” atunci se va opta pentru o varianta terapeutica prin care se cauta o rezolvare rapida, simpla si asa-zis „eficienta” a starii. Lucram un pic, facem ce este de facut si starea dispare.

Daca pacientul merge pe versantul psihic, nu vrea sa traiasca cu atacul de panica si urmareste sa se vindece incepe un demers de vindecare a lui si nu a starii. De obicei pe acesti oameni ajung eu sa ii cunosc si ca urmare pot sa spun mai multe lucruri despre ei decat despre ceilalti. Si lucrurile se intampla astfel – in cateva luni dispare sau se diminueaza semnificativ simptomul.

Aici este problema majora – faptul ca atacul de panica nu mai exista face pe cineva sa fie multumit. Dar este o multumire aparenta, in fapt, vindecarea nu s-a desfasurat inca. In mod obisnuit, tema atacului de panica dispare la pacientul care se afla intr-o psihoterapie dar vindecarea sa continua in demers. Pentru ca vindecare inseamna gasirea modului specific de functionare al unei persoane si nu aparitia sau disparitia unui simptom. In mod obisnuit aceasta este schema pe care o gandeste cineva care se confrunta cu atacuri de panica. Mi se pare ca oricare varianta este in ordine.

Ma intreb si daca nu cumva alegerea unei variante din cele de mai sus tine de patologia fiecarui caz de atac de panica sau este mai curand o problema de gandire, de cum se raporteaza fiecare la situatie? Eu sunt subiectiv si consider ca ultima varianta este cea autentica pentru ca altfel nu as utiliza-o. Dar eu consider ca psihoterapie inseamna in primul rand „adevarul” – cum stau lucrurile de fapt.

In rest sunt multe iluzii si atat timp cat functioneaza asigura o stare de liniste pe care cel care sufera de atacuri de panica si-o doreste atat de mult.

Avand definite cele doua arii – fizic si psihic vom observa ca cei care sufera de atacuri de panica se vor duce pe una din ele. Fie vor cauta cu abnegatie boala de care sufera si vor considera ca este ceva fizic, fie vor cauta sa inteleaga psihic ce se intampla.

Comportamentul in prima varianta, cea fizica, va fi unul in care se apeleaza serviciile de urgenta, se consulta diferiti medici si vor fi alesi pentru a li se acorda incredere cei care promit o rezolvare medicala. De aici se naste o alta dilema – daca boala este de factura psihiatrica sau de alte specializari – cardiologie, interne, neurologie, etc. Aici o functie importanta vor juca medicii si apropiatii pacientului care crede in una sau alta. Paradoxal, apare speranta unor analize medicale care sa iasa prost si astfel sa se rezolve problema diagnosticului. Un deficit de calciu sau magneziu va fi investit similar unei problema majore desi simtul realitatii va fi mereu prezent si va nega importanta exagerata a acestui deficit.