Simona Macovei-Ilie, deputat de Iași S.O.S România, a sesizat CCR în cazul a două legi adoptate de Parlament: „Constituția nu poate fi tratată ca o formalitate”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Deputata S.O.S. România Simona Macovei Ilie a anunțat că a depus, împreună cu parlamentari ai formațiunii sale și ai AUR, două sesizări de neconstituționalitate la Curtea Constituțională a României (CCR), vizând două acte normative adoptate recent de Parlament. Este vorba despre legea de ratificare a unui împrumut de 544 de milioane de euro contractat de România de la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, precum și despre legea de aprobare a Strategiei naționale și a Planului național de acțiune pentru conservarea biodiversității pentru perioada 2026-2030.

„Am formulat și depus astăzi două sesizări de neconstituționalitate, în apărarea regulilor constituționale după care statul român trebuie să funcționeze!
În ultimele zile, Parlamentul a adoptat, într-un ritm extrem de accelerat, printre altele, două legi cu implicații majore: ratificarea unui împrumut de 544 de milioane de euro acordat României de Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare – PL-x 531/2026 – și aprobarea prin lege a Strategiei naționale și a Planului național de acțiune pentru conservarea biodiversității 2026–2030 – PL-x 532/2026. Am votat împotriva acestora atât în comisii cât și în plen!
Împreună cu colegii din S.O.S. România și AUR implicați în acest demers, am analizat documentele și din perspectivă constituțională și cerem CCR să stabilească dacă statul poate lua asemenea decizii încălcând propriile reguli constituționale.
În cazul PL-x 531/2026, legea ratifică un împrumut de 544 de milioane de euro destinat finanțării deficitului bugetului de stat și refinanțării datoriei publice guvernamentale.
Sesizarea ridică însă mai multe probleme fundamentale.
În primul rând, vorbim despre o propunere legislativă care a parcurs practic întregul traseu parlamentar în numai câteva zile, deși implica angajamente financiare ale statului pe termen lung.
Am pus în discuție respectarea obligațiilor constituționale privind informarea Guvernului și fundamentarea financiar-bugetară. Un tabel inserat într-o expunere de motive semnată de parlamentari nu poate înlocui automat documentația financiară oficială pe care Constituția o cere atunci când sunt afectate bugetele publice.
În al doilea rând, Consiliul Legislativ a constatat că, la momentul avizării, propunerea nu era însoțită de textul acordului în limba oficială și de traducerea oficială în limba română.
Este o problemă pe care o considerăm deosebit de serioasă: Parlamentul nu poate fi transformat într-o simplă mașină de vot. Pentru ca votul să fie real și constituțional, parlamentarii trebuie să aibă în față documentația completă asupra căreia sunt chemați să decidă.
Mai mult, acordul face trimitere și la alte documente care devin relevante pentru întinderea obligațiilor asumate de România.
Am ridicat, de asemenea, problema competențelor specifice în materia datoriei publice și a ratificării unui acord de împrumut, precum și problema art. 4 al legii, care permite ulterior modificarea anumitor prevederi ale acordului prin hotărâre a Guvernului. Parlamentul nu poate ratifica un conținut, pentru ca apoi limitele acelui consimțământ parlamentar să devină neclare.
Pe scurt: când România împrumută 544 de milioane de euro și își asumă obligații până în anul 2044, Constituția nu poate fi tratată ca o formalitate!
În cazul PL-x 532/2026, problema este diferită, dar la fel de importantă.
Parlamentul a transformat prin lege o strategie și un plan de acțiune care, prin natura lor, conțin obiective, priorități, termene, indicatori, instituții responsabile, mecanisme de implementare și monitorizare.
Cu alte cuvinte, nu mai discutăm doar despre stabilirea prin lege a unui cadru general. Parlamentul ajunge să preia și să legifereze un instrument concret de planificare și execuție administrativă care aparține, în mod firesc, sferei Guvernului!
De aici apare o problemă fundamentală privind separația puterilor în stat.
Parlamentul legiferează. Guvernul guvernează și execută legea. Cele două funcții nu trebuie confundate!
Există apoi o contradicție juridică pe care am considerat-o imposibil de ignorat: legea declară anumite anexe ca fiind „programatice” și fără efecte juridice directe, dar în același timp le declară parte integrantă din lege.
Atunci ce sunt ele? Simple orientări politice sau norme cu forță juridică?
O lege trebuie să fie clară, precisă și previzibilă. Cetățeanul, autoritatea publică și instanța trebuie să poată determina fără echivoc ce este obligatoriu și ce nu.
Am ridicat și o problemă poate mai puțin vizibilă publicului, dar extrem de importantă pentru statul de drept.
Dacă o strategie este adoptată prin hotărâre a Guvernului, legalitatea acesteia poate fi verificată direct de instanța de contencios administrativ.
Dacă aceeași strategie este introdusă integral într-o lege, controlul judecătoresc direct asupra actului administrativ dispare.
Forma juridică aleasă de stat nu poate deveni o modalitate de a sustrage măsuri administrative de la controlul judecătoresc.
Sesizarea analizează și componenta financiară. Strategia și planul prevăd mecanisme administrative, registre, baze de date, monitorizări, evaluări, investiții și forme de finanțare care presupun resurse publice. Inclusiv Consiliul Fiscal a semnalat probleme privind documentația financiară necesară.
Am contestat și soluția potrivit căreia, în anumite situații, lipsa unei hotărâri a unei autorități locale într-un termen stabilit produce efectul unui aviz favorabil tacit.
Un consiliu local este o autoritate deliberativă. Deliberarea înseamnă dezbatere și vot. Nu poate fi inventată juridic prin tăcere.
Aceste două sesizări au un numitor comun!
Constituția nu este o piedică în calea guvernării. Este regula după care se guvernează!
Poți susține un împrumut sau îl poți respinge. Poți susține o strategie de biodiversitate sau poți avea o altă viziune asupra ei. Dar indiferent cine se află la putere și indiferent cât de urgentă este o măsură, există o limită care nu poate fi negociată: respectarea Constituției!
Nu am construit aceste sesizări politic. Nu cerem Curții Constituționale să arbitreze opțiuni politice și nu contestăm dreptul majorității de a guverna.
Contestăm însă ideea că o majoritate parlamentară poate înlocui procedura constituțională prin simpla forță a votului.
Majoritatea decide politica. Constituția stabilește limitele în care acea politică poate fi transformată în lege.
Acesta este motivul pentru care am decis să folosim instrumentul constituțional pe care îl avem la dispoziție și să cerem Curții Constituționale să se pronunțe.
Pentru respectarea Constituției României și a principiului că, într-un stat de drept, nimeni – nici Guvernul și nici Parlamentul – nu este deasupra ei!”, a transmis deputat, Simona Macovei Ilie, Vicepreședinte comisia pentru cercetarea abuzurilor,
corupției și pentru petiții, lider grup parlamentar S.O.S. România.