Sindromul piriform este o afecțiune neuromusculară care manifestă prin durere sau amorțeală în fese și în partea din spate a piciorului. Este o tulburare rară în care mușchiul piriform apasă pe nervul sciatic.
Mușchiul piriform ajută la rotirea șoldului dintr-o parte în alta și la răsucirea piciorului spre exterior. Pe lângă rolul său de a permite mișcarea și de a oferi stabilitate, ajută la menținerea unei poziții drepte, susținute.
Sindromul piriform, durerea nu îți permite nici măcar să stai
Atunci când mușchiul piriform este este slab sau dezechilibrat, pot apărea probleme posturale, cum ar fi o arcuire excesivă în partea inferioară a spatelui sau un bazin înclinat.
Nervul sciatic este cel mai lung și cel mai mare nerv din corp, este format din rădăcini nervoase care pornesc din coloana vertebrală, trece pe lângă sau chiar prin mușchiul piriform, coboară pe partea dorsală a piciorului și în cele din urmă se ramifică în nervi mai mici, în gamba și laba piciorului. Sindromul piriform nu este foarte frecvent, cauzează doar aproximativ 0,3% până la 6% din durerile de spate.
Durerea, printre primele semne observate de pacienți, din sindromul piriform este descrisă ca fiind profundă sau este asemănată cu durerea de dinți. Uneori această durere iradiază pe picior.
Durerea din sindromul piriform se poate declanșa în urma mișcărilor de înclinare sau la urcarea scărilor. Totodată poate fi sâcâitoare la nivelul feselor și se poate resimți în unele cazuri în spatele coapsei, gambei. Intensitatea durerii poate crește în urma alergatului, mersului prelungit sau după o perioadă lungă petrecută în poziție de șezut.
Printre simptome specifice sindromului piriform pacienții mai acuză: mobilitate articulară limitată la nivelul soldului; picioare amorțite; dureri abdominale, pelvine și inghinale.
Pacienții pot fi diagnosticați cu sindrom piriform primat, care este cauzat de un potențial mușchi piriform divizat, un nerv sciatic divizat sau o cale anormală a nervului sciatic; sindrom piriform secundar, cauzat de un traumatism minor sau major.
De ce apare
Pot exista mai multe motive pentru care mușchiul piriform devine prea tensionat, de exemplu după o leziune a membrului inferior, în special în zona articulațiilor, ceea ce duce la o schimbare a rutinei de mișcare.
În plus, există obiceiuri incorecte de mișcare precum statul cu picioarele încrucișate, picior peste picior, sau pe obiecte depozitate în buzunarele din spate ale pantalonilor (portofel, acte), stări posoperatorii și, de asemenea, predispoziții anatomice.
În aproximativ 11% din cazuri, nervul sciatic împarte mușchiul piriform și, în plus, nervul sciatic însuși se poate ramifica în două părți și astfel, înconjoară mușchiul. Acest aranjament anatomic este mai rar, dar crește probabilitatea dezvoltării sindromului. Datorită angulării diferite a pelvisului, sindromul afectează femeile mai des decât bărbații.
Factorii de risc includ mușchii hipetrofiați anormal din zona afectată, hiperlordoza lombară, transportul de încărcături grele, sporturi care implică alergare și sărituri, statul prelungit, lungimi diferite ale membrelor, slăbiciune musculară, obezitate, probleme și ale coloanei vertebrale și așa mai departe.
Dacă simți furnicături sau durere în zona mușchilor fesieri, sau în timpul mișcării în articulațiile șoldului, dacă durerea apare deja în partea inferioară a spatelui sau în spatele coapsei, la genunchi și la gambe, dacă durerea apare după multe ore de stat jos, la urcarea treptelor, alergare, sărituri sau după transportarea unor încărcături mai grele, este timpul să te consulte un medic sau un kinetoterapeut.
În stadiul acut al sindromului piriform, atunci când resimți durere, se recomandă odihna, răcirea zonei afectate, tratamentul inflamației sau alte proceduri terapeutice recomandate de medic sau kinetoterapeut.