Șoaptele naturii: între întâmplare și știința descoperirii

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

De la începutul timpului, oamenii s-au bazat pe natură pentru adăpost, hrană, unelte și, nu în ultimul rând, pentru vindecare. Civilizațiile antice, cum ar fi cea chineză, indiană, greacă și romană, s-au bazat pe plante pentru vindecarea și prevenirea bolilor, punând bazele multor principii ale medicinei moderne. Unul dintre cele mai cunoscute exemple de înțelepciune botanică antică aduse în medicina modernă este aspirina. Compusul activ din aspirină – acidul salicilic – a fost derivat din scoarța și frunzele salciei și a fost folosit de secole pentru ameliorarea durerii și febrei. Aceasta este o mărturie timpurie a geniului farmacologic al naturii. După cum poporul irochez a exprimat frumos în discursul lor tradițional de Ziua Recunoștinței: „Ne întoarcem la mulțumiri tuturor ierburilor care furnizează medicamente pentru a ne vindeca bolile”. Aceste cuvinte surprind un adevăr atemporal: puterea vindecătoare a medicinei a început întotdeauna cu recunoștința față de natura însăși [1].

Această legătură profundă între vindecare și lumea naturală nu s-a încheiat cu practicile antice pe bază de plante. Chiar și în epoca modernă, unele dintre cele mai revoluționare descoperiri nu au venit din designul sintetic, ci din natură. Un exemplu este penicilina – descoperită accidental în 1928, când Alexander Fleming a observat că un simplu mucegai – Penicillium notatum – ar putea neutraliza bacteriile, marcând astfel un punct de cotitură în istoria medicală [2].

Mai târziu, o altă descoperire, de data aceasta din ace și scoarța arborelui Taxus brevifolia, a dezvăluit proprietăți antineoplazice mari și a dus la dezvoltarea medicamentului cunoscut acum sub numele de Paclitaxel. Iar lecțiile din natură nu s-au oprit aici. Premiul Nobel pentru Fiziologie 2015 a fost acordat profesorului Youyou Tu pentru descoperirea efectelor anti-malarie ale plantei Artemisia annua [3].

Un alt exemplu izbitor vine din ocean: melcii marini veninoși din genul Conus produc peptide care au dus la dezvoltarea ziconotidei, un analgezic non-opioid. Continuând să se bazeze pe terapii inspirate de natură, cercetătorii au apelat și la veninul de șarpe, și din specia Bothrops jararaca a apărut primul inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA-i) – Captopril –, care a devenit rapid o piatră de temelie a medicinei cardiovasculare. Mai mult, monstrul Gila (Heloderma suspectum) produce o peptidă numită exendin-4 în veninul său și acționează ca un puternic agonist GLP-1, și a dus la dezvoltarea exenatidei utilizate pentru tratarea diabetului zaharat de tip 2.

În ultimii ani, una dintre cele mai revoluționare tehnologii medicale ale timpului nostru – CRISPR-Cas9 – s-a născut și ea din ingeniozitatea naturii. Ceea ce a început ca un mecanism de supraviețuire bacteriană al Streptococcus thermophilus a devenit unul dintre cele mai inovatoare instrumente din medicina modernă, capabil să corecteze tulburările genetice la sursă. O singură concluzie: întâmplarea și natura au fost vitale pentru progresul în medicină.

În cele din urmă, medicina modernă rămâne profund legată de înțelepciunea naturii – o relație care ne amintește că cele mai avansate tratamente de azi își au adesea rădăcinile în frunze, flori, veninuri sau microorganisme. „Natura este maestrul tuturor adevăratelor cunoștințe” – Leonardo da Vinci ne îndrumă să reflectăm la capacitatea vindecătoare a naturii în încercările medicinei moderne de a vindeca și a progresa.

Autorul: Prof. dr. Adrian Covic, prorector în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași și coordonator al Compartimentului de Transplant Renal de la Spitalul Clinic „C. I. Parhon” Iași