În timp ce mai multe regiuni ale țării se află sub avertizări hidrologice, experții atrag atenția că pericolul nu vine doar din intensitatea ploilor, ci și din starea infrastructurii care ar trebui să protejeze comunitățile de inundații. Potrivit specialiștilor, România se confruntă cu o problemă ignorată ani la rând: sistemele de apărare au fost întreținute insuficient, iar dezvoltarea urbană a depășit capacitatea reală de protecție.
Cătălin-Vlăduț Popescu, specialist în construcții hidrotehnice și președintele Comitetului Român al Marilor Baraje, avertizează că fiecare episod de vreme extremă reprezintă un test pentru infrastructura existentă. În opinia sa, diferența dintre un eveniment gestionabil și o catastrofă este dată nu doar de forța naturii, ci și de modul în care au fost întreținute și modernizate lucrările de protecție.
România, în fața unei bombe cu ceas hidrologice
România dispune de o rețea vastă de diguri, acumulări, canale și stații de pompare, construită de-a lungul deceniilor pentru a limita efectele inundațiilor. Însă această moștenire tehnică nu poate funcționa la nesfârșit fără investiții și lucrări constante de întreținere.
Expertul explică faptul că marile probleme apar, de regulă, în punctele vulnerabile. Nu întreaga infrastructură cedează simultan, ci zonele unde lucrările au fost neglijate, unde s-au acumulat depuneri, unde intervențiile au fost amânate sau unde sistemele nu mai corespund realităților din teren.
O altă cauză majoră a creșterii riscului este extinderea necontrolată a localităților. În ultimele decenii, numeroase construcții au apărut în lunci inundabile, pe trasee naturale de scurgere a apelor sau în apropierea torenților, exact în zonele care ar fi trebuit să preia surplusul de apă în perioadele critice.
În paralel, multe dintre rețelele de drenaj și evacuare a apelor sunt astăzi colmatate, depășite tehnic sau insuficient întreținute. Astfel, chiar și acolo unde există infrastructură, capacitatea de răspuns este adesea mult sub nivelul necesar.
Specialiștii susțin că simpla reparare a pagubelor după fiecare inundație nu mai este suficientă. Este nevoie de o regândire a întregului sistem de protecție, adaptată la realitățile climatice și urbanistice actuale. Asta presupune atât investiții în lucrări moderne, cât și eliminarea construcțiilor amplasate în zone cu risc ridicat.
Inundațiile viitorului ar putea lovi mai dur ca niciodată
Un alt semnal de alarmă privește capacitatea instituțiilor care administrează aceste sisteme. Gestionarea miilor de kilometri de diguri și a numeroaselor amenajări hidrotehnice necesită personal specializat și decizii rapide. În multe cazuri însă, numărul experților este insuficient raportat la dimensiunea infrastructurii aflate în administrare.
Potrivit profesorului Cătălin-Vlăduț Popescu, România are tendința de a reacționa doar după producerea unei tragedii. După fiecare episod sever apar promisiuni, evaluări și planuri, însă interesul dispare rapid odată cu încetarea pericolului.
La toate acestea se adaugă și lipsa unei culturi a prevenirii în rândul populației. În fața fenomenelor extreme, multe comunități rămân nepregătite, iar reacțiile sunt adesea improvizate. Specialiștii avertizează că, asemenea riscului seismic sau incendiilor, și amenințarea inundațiilor necesită educație, planificare și măsuri preventive constante.
Mesajul experților este clar: dacă România va continua să trateze inundațiile doar ca pe niște evenimente trecătoare, fără investiții și reforme reale, următoarea furtună puternică ar putea transforma vulnerabilitățile ignorate ani la rând într-un dezastru de proporții.