Spectacol ieftin în fața Parlamentului. Bugetarii „oprimați” mimează revolta: „Suntem victime”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Alt protest, aceeași poveste: funcționari din administrația publică se declară victime ale „nedreptăților guvernamentale” și cer, din nou, mai mult. Mai mult respect, mai multe drepturi, mai multe beneficii. Marșul, organizat luni de Federația Națională a Sindicatelor din Administrație (FNSA), are loc între orele 14:30 și 18:30, pe traseul Parcul Izvor – Palatul Parlamentului.

Sindicaliștii spun că sunt transformați în țapi ispășitori de fiecare dată când Guvernul caută soluții la criza bugetară. Evident, nimic despre cum au fost angajați mulți dintre ei pe criterii de pile și cunoștințe, sau despre colegii care încasează salarii decente în timp ce lucrează în ritm de pauză prelungită.

„Noi muncim, dar nu ne vede nimeni”

Într-un comunicat plin de lamentări, FNSA acuză „demonizarea” funcționarilor și condamnă intențiile Guvernului de a face restructurări. Ei susțin că administrația publică reprezintă doar 20% din totalul bugetarilor și că, raportat la populație, România ar avea cel mai mic număr de funcționari din UE.

Totuși, statisticile seci nu spun nimic despre eficiență, performanță sau modul în care e utilizat timpul de lucru în instituții unde deseori timpul trece… și treaba stă pe loc.

Protestatarii afirmă că lucrează în condiții precare, fără resurse, cu personal insuficient și sarcini greu de dus. Ce nu spun este cum au ajuns acolo: mulți au fost angajați prin rețele de influență locală și politică, în posturi create artificial sau păstrate din inerție birocratică.

În loc de reformă reală și evaluări transparente, sistemul a fost împânzit de sinecuri și funcții de formă, iar acum cei care beneficiază de el ies să protesteze împotriva a ce, mai exact?

Un protest care sună cunoscut

Aceleași mesaje de fiecare dată: „Vrem condiții decente”, „Nu suntem de vină”, „Suntem prea puțini”, „Suntem victime”. Nicio asumare despre lipsa de performanță, despre lipsa transparenței în recrutare sau despre colegii care n-au trecut niciodată printr-un concurs real. Într-un sistem în care meritul e facultativ, iar loialitatea politică deschide mai multe uși decât un CV, cererile de „respect” par cel puțin ipocrite.

Cu toate acestea, în timp ce mediul privat își vede de treabă și se adaptează continuu, o parte din sistemul public iese în stradă pentru a-și apăra privilegiile, nu pentru reformă. Poate, mai întâi, ar fi nevoie ca funcționarii care chiar muncesc să ceară curățenie în propria ogradă. Abia apoi să vorbim despre respect.