Speranța de viață a persoanelor cu mielom multiplu variază, dar se poate îmbunătăți semnificativ cu tratament adecvat. Unii pacienți pot trăi mulți ani după diagnostic, inclusiv peste 10 ani.
Mielomul multiplu este o formă de cancer care afectează celulele plasmatice, un tip de celule albe produse în măduva osoasă. Aceste celule, în mod normal, contribuie la protejarea organismului împotriva infecțiilor.
Speranța de viață pentru pacienții cu mielom multiplu
În cazul mielomului multiplu, celulele plasmatice se înmulțesc necontrolat și afectează oasele, rinichii, sistemul imunitar și producerea celulelor sanguine normale. Deși boala este considerată incurabilă, progresele recente în medicină permit controlul eficient al simptomelor, prelungirea vieții și, în unele cazuri, atingerea unei remisiuni profunde care transformă boala într-o afecțiune cronică gestionabilă.
Speranța de viață a pacienților diagnosticați cu mielom multiplu a crescut semnificativ în ultimii ani, datorită terapiilor inovatoare. În Statele Unite, rata de supraviețuire la cinci ani este de aproximativ 60–62%, în timp ce în România și alte țări cu acces mai limitat la tratamente de ultimă generație, aceasta este estimată la aproximativ 57%.
În Canada, datele arată o rată de supraviețuire la cinci ani de aproape 50%. Pentru pacienții care beneficiază de tratamente intensive și sunt diagnosticați la o vârstă tânără, speranța de viață poate depăși zece ani, iar unii trăiesc chiar și două decenii cu boala. Totuși, media supraviețuirii variază în funcție de vârstă, stadiul bolii la diagnostic și răspunsul la tratament, fiind de aproximativ 10 ani la pacienții sub 65 de ani și între 4 și 6 ani pentru cei peste această vârstă.
Prognosticul în mielomul multiplu este influențat de mai mulți factori clinici și biologici. Vârsta la momentul diagnosticului este extrem de importantă, pacienții tineri având șanse mult mai mari de a răspunde favorabil la tratament și de a trăi mai mult. Stadiul bolii, determinat prin sistemul R‑ISS (Revised International Staging System), indică și el durata probabilă de supraviețuire: cei în stadiul I pot trăi peste cinci ani, în timp ce în stadiul III, supraviețuirea medie scade sub trei ani.
De asemenea, funcția renală afectată și prezența unor modificări genetice de risc ridicat, cum ar fi deleția cromozomului 17p sau translocațiile t(4;14), pot duce la o evoluție mai rapidă a bolii. Un alt factor important este răspunsul pacientului la tratament, în special obținerea unei remisiuni complete și absența bolii minime reziduale, care sunt corelate cu o speranță de viață mai mare.
Progrese terapeutice recente
Ultimii 15–20 de ani au adus progrese spectaculoase în tratamentul mielomului multiplu. Introducerea medicamentelor precum lenalidomid (Revlimid) și bortezomib (Velcade) a revoluționat schema de tratament standard, crescând semnificativ rata de răspuns. De asemenea, anticorpii monoclonali, cum ar fi daratumumab și elotuzumab, au îmbunătățit controlul bolii, mai ales în formele recidivante sau rezistente.
Transplantul autolog de celule stem rămâne o opțiune esențială pentru pacienții eligibili, oferind o perioadă de remisiune prelungită. Mai recent, terapiile celulare, cum este CAR‑T (terapia cu celule T modificate genetic), au arătat rezultate promițătoare în cazurile în care alte tratamente nu au mai funcționat. De asemenea, anticorpii bispecifici și terapia țintită asupra unor mutații genetice specifice aduc speranțe noi, fiind deja disponibile în unele țări sau în curs de aprobare clinică.
Astăzi, mulți pacienți pot trăi ani buni în stare bună, iar unii pot atinge chiar remisiuni pe termen lung. De la terapiile clasice la cele celulare sau imunologice, opțiunile disponibile sporesc în fiecare an.
Cu diagnostic precoce, îngrijire multidisciplinară și acces la noile tehnologii medicale, tot mai mulți oameni diagnosticați cu mielom multiplu își pot păstra speranța și calitatea vieții. Speranța de viață pentru pacienții cu mielom multiplu s-a dublat sau triplat.