Sportul extrem practicat de Nicușor Dan

S-a angajat sau nu Nicușor Dan, încă pe parcursul campaniei electorale, că va face public numele tuturor sponsorilor săi? Inclusiv al celor care au oferit sume sub baremul prevăzut de legea care îl obligă la transparență? S-a angajat. Și nu doar o dată. Nici până azi numele celor care și-au finanțat, atât în campania electorală pentru Primăria Municipiului București, cât și în campania prezidențială, nu au fost făcute publice. Cu totul și cu totul întâmplător, câteva personaje care l-au finanțat au fost devoalate, dar nu de către el, ci de către presa de investigații, opiniei publice. Și s-au văzut legăturile dintre Nicușor Dan și cariera acestora anterioară și ulterioară alegerilor. Parlamentul României nu l-a somat niciodată pe Nicușor Dan să-și îndeplinească acest angajament, care nu este doar de onoare, ci este un angajament legal, constituțional. Pentru că Parlamentul este al lui. Sunt patru partide și jumătate de strânsură, care se autointitulează drept pro-europene și pro-NATO și care, în virtutea acestei autodefiniri, refuză să utilizeze puterea legislativă ca cea mai importantă putere democratică în stat. Pentru că, iată, și puterea legislativă este tot a lui.

Nicușor Dan s-a angajat în nenumărate rânduri să explice opiniei publice că în 6 decembrie 2024, în România, nu ar fi fost dată o lovitură de stat decisă la Cotroceni, susținută de liderii partidelor care au preluat puterea și executată de Curtea Constituțională. Că nu ar fi fost o lovitură de stat, așa cum susțin din ce în ce mai mulți români și tot mai mulți parteneri externi ai țării noastre, ci anularea alegerilor ar fi fost un mijloc prin care statul român s-ar fi apărat la limită de o invazie și de o ocupație electorală și, finalmente, politică a Federației Ruse. Angajamentele în acest sens asumate de președintele numit au fost tergiversate lună de lună și substituite prin fel de fel de încropeli prin care acesta încerca să dea fel de fel de explicații. Penultima, care ne-a făcut de râsul partenerilor europeni, este difuzarea unor întregi pasaje din rechizitoriul făcut, în mod vădit pe picior, de procurorul general al statului, șefilor de state și de guverne din Uniunea Europeană. Un așa-zis document cu totul și cu totul neconvingător. Iar ultima drăcovenie de acest fel s-a consumat în urmă cu o zi, două, când același Nicușor Dan, încercând din nou să bălmăjească o explicație, a ridicat din umeri, afirmând că, de fapt, Călin Georgescu, președintele ales și eliminat în mod abuziv, și-ar fi făcut o foarte bună campanie electorală. Într-un stat rupt în două în urma loviturii de stat, asemenea explicații nu fac altceva decât să toarne gaz pe foc.

A venit la Palatul Cotroceni cumva aeropurtat de forțe pe care nu le înțelege și nu le poate controla, nu a fost capabil să le prezinte celor care realmente l-au ales, mult mai puțin numeroși decât cei rezultați din cifrele oficiale, un program prezidențial, un program de țară și, ulterior, o strategie națională de apărare. Și asta, în ciuda faptului că România se află într-o situație extrem de critică sub aspect economic, dar și din perspectiva a ceea ce, din moși-strămoși, numim și definim drept suveranitatea statului. Abia de atâtea luni de la preluarea mandatului ne este prezentată o strategie națională de apărare extrem de discutabilă, pe care analiștii vor trebui să o ia la puricat punct cu punct și, cu certitudine, vor avea multe de demolat.

În fine, același Nicușor Dan s-a implicat în mod neconstituțional și imoral în campania electorală pentru București, la îndemnul acelorași care l-au împins la Cotroceni, și a făcut-o din încă două motive pe care nu le poate nici explica, nici contesta. Unul dintre acestea este că succesorul lui la conducerea primăriei din București ar putea, fără prea mare dificultate, să deschidă Cutia Pandorei, să desfacă dulapul cu scheleți și să devoaleze opiniei publice și instituțiilor în drept toate ilegalitățile și abuzurile pe care Nicușor Dan le-a săvârșit în calitate de primar general. Ori această mizerie nu poate fi acoperită decât plasând în această poziție un om al său de încredere de la USR, împreună cu care s-a pus pe afișele electorale sau, in extremis, oricare dintre ceilalți doi candidați ai coaliției aflate la guvernare, ai Monstruoasei Coaliții și, atenție, sub nicio formă candidatul independent susținut de AUR, Anca Alexandrescu, devenită atât de periculoasă încât, mai recent, au început să apară fel de fel de afirmații conform cărora și cunoscuta jurnalistă ar fi, de fapt, un instrument al Kremlinului. Un om al lui Vladimir Putin. Un agent al liderului rus teleportat la București. Frica de pierdere a Bucureștiului este generată și de bugetul acestui municipiu, care, dacă încape pe mâinile unui om cinstit, pus pe treabă, nu mai poate fi devalizat. Este al doilea motiv care îl mână în luptă și pe o gheață din ce în ce mai subțire pe Nicușor Dan.

Închei acest demers editorial precizând că, în mod simetric, aceeași situație îl caracterizează și pe premierul Ilie Bolojan, personaj scos din joben în același context, generat după lovitura de stat și care, încălcând în mod grosolan legea în condițiile în care majoritatea parlamentară este total anesteziată, refuză să se prezinte pentru a da explicații la așa-numita oră a premierului, care, realist vorbind, în cazul în speță ar trebui să se transforme în săptămâna sau chiar luna premierului, pentru că datoriile acestuia de a spune ce și cum în fața poporului român cresc pe zi ce trece exponențial. Dar, pentru a fi respectată legea și pentru a fi adus cu mascații în Parlament atunci când i se cere și pentru a nu fi lăsat să tergiverseze răspunsul cuvenit, ar fi necesar ca Parlamentul să fie liber și nu subordonat Monstruoasei Coaliții.