Sportul obsesiv – trend inutil față de stilul de viață activ, divers și echilibrat

La modă, acum, este să faci Pilates, să alergi 5 kilometri la 6 dimineața și să promovezi, cu o ușoară mândrie, cum sportul a devenit noul tău „stil de viață”. Frecvent, nici nu mai contează atât de mult ce tip de exerciții faci, cât faptul că există o poză cu salteaua de yoga, o captură din aplicația de alergare sau un mic story care să confirme că ai fost „activ”. Altfel, riști să pari suspect de… relaxat.

Trăim o perioadă în care mișcarea apare peste tot: în feed-uri, în conversații și în rezoluțiile de luni dimineață. Oboseala e aproape o dovadă de implicare, transpirația e semn că „ai muncit”, iar pauzele sunt privite cu o ușoară neîncredere. Dacă într-o zi nu ajungi la sală sau nu bifezi alergarea de dimineață, apare inevitabil întrebarea: „Dar azi chiar n-ai făcut nimic?”.

Dincolo de glume și de presiunea subtilă de a fi mereu „în mișcare”, rămâne însă o întrebare medicală legitimă: cât de mult contează, de fapt, felul în care facem sport? E suficient să urmărim disciplinat o singură rutină sau corpul are nevoie de mai multă varietate decât credem?

Un studiu recent, publicat în revista BMJ Medicine, a analizat date provenite din două mari cohorte americane, care au urmărit obiceiurile de viață ale participanților pe o perioadă de câteva decenii (20-25 de ani). În total, cercetătorii au inclus peste 110.000 de persoane, majoritatea adulți de vârstă mijlocie, monitorizând tipurile de activitate fizică practicate și legătura acestora cu riscul de mortalitate. Spre deosebire de multe cercetări anterioare, care s-au concentrat aproape exclusiv pe durata sau intensitatea exercițiilor, acest studiu a pus accent pe varietatea activităților fizice. Participanții au raportat dacă practicau una sau mai multe forme de mișcare, precum mersul pe jos, alergarea, ciclismul, înotul, antrenamentele de forță, sporturile cu rachetă sau alte activități recreative. Rezultatele au arătat că persoanele care practicau mai multe tipuri de activitate fizică aveau un risc mai mic de deces din orice cauză, comparativ cu cei care se limitau la o singură formă de mișcare. Mai exact, cei cu cea mai mare diversitate în activități prezentau un risc de mortalitate cu aproximativ 19% mai scăzut, chiar și atunci când nivelul total de efort fizic era similar. Un alt aspect interesant este că beneficiile diversității au fost observate independent de volumul total de activitate. Cu alte cuvinte, nu era vorba doar despre a face mai mult sport, ci despre a face sport diferit. Chiar și persoanele care nu atingeau cele mai ridicate niveluri de efort săptămânal, dar alternau activitățile, prezentau avantaje față de cele care repetau constant aceeași rutină.

Cercetătorii sugerează că această varietate ar putea avea efecte benefice asupra mai multor sisteme. Diferitele tipuri de mișcare solicită mușchi diferiți, îmbunătățesc echilibrul, coordonarea și capacitatea cardiovasculară în moduri complementare și pot reduce riscul de suprasolicitare sau accidentări asociate cu exercițiile repetitive. De asemenea, diversitatea activităților fizice poate avea un impact pozitiv și asupra aderenței pe termen lung. Oamenii sunt mai predispuși să rămână activi atunci când mișcarea nu devine monotonă, iar acest lucru se poate traduce într-un stil de viață mai activ pe termen lung, nu doar într-o perioadă scurtă de entuziasm.

Un alt studiu publicat recent în „The Lancet”, bazat pe analiza datelor provenite de la peste 40.000 de participanți din Norvegia, Suedia și SUA, urmăriți pe termen lung, sugerează că schimbări mici și realiste în nivelul de activitate fizică pot avea un impact semnificativ asupra mortalității. Cercetătorii au estimat că o creștere de doar 5 minute pe zi de activitate fizică moderată sau viguroasă, în rândul celor mai puțin activi, 20% dintre participanți, ar putea preveni 6% din totalul deceselor, iar aplicarea aceleiași schimbări la nivelul întregii populații ar putea preveni până la 10% din decese. În același timp, reducerea timpului petrecut stând jos cu 30 de minute pe zi a fost asociată cu prevenirea a aproximativ 3% din decese în rândul persoanelor cu risc ridicat și 7,3% din decese la nivel populațional.

O analiză separată a UK Biobank, care a inclus aproape 95.000 de persoane, confirma valoarea efortului moderat: reducerea sedentarismului cu 30 de minute pe zi a fost asociată cu prevenirea a aproximativ 4,5% din totalul deceselor. Concluzia este că modificări minore, ușor de aplicat în viața de zi cu zi, pot avea efecte măsurabile asupra sănătății publice, fără a fi nevoie de rutine sportive intense sau schimbări radicale de stil de viață.

Privite împreună, aceste studii transmit un mesaj surprinzător de liniștitor într-o lume obsedată de performanță: nu trebuie să alergăm maratoane, să bifăm zilnic recorduri sau să ne simțim vinovați dacă mai sărim o dimineață de sală. Cercetarea din „The Lancet” arată că și câteva minute în plus de mișcare pe zi pot face diferența, mai ales pentru cei mai sedentari, iar studiul din BMJ Medicine completează imaginea, sugerând că varietatea contează aproape la fel de mult ca efortul în sine. Cu alte cuvinte, un stil de viață activ nu înseamnă perfecțiune, ci consecvență: puțin mai multă mișcare, puțin mai puțin stat jos și, din când în când, ieșirea din rutina strictă. Poate că adevăratul „stil de viață” nu este să faci sport ca pe o obligație zilnică, ci să găsești moduri diferite și realiste de a-ți pune corpul în mișcare – fără stres, fără cronometru și, ideal, fără să te trezești zilnic la 6 dimineața doar pentru o poză.

Prof. univ. dr. Adrian Covic, șeful Compartimentului de Transplant Renal al Spitalului Clinic „Dr. C. I. Parhon” Iași și prorector pentru Cercetare Științifică, Dezvoltare și Inovare în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” (UMF) Iași/ Asist. univ. dr. Anca Ștefan

Bibliografie

1. Han H., Hu J., Lee DH, Zhang Y., Giovannucci E., Stampfer M.J., et al. Physical activity types, variety, and mortality: results from two prospective cohort studies.BMJ Medicine. 2026;5:e001513. https://doi.org/10.1136/bmjmed-2025-0015132. Ulf Ekelund, Jakob Tarp, Ding Ding, Miguel Adriano Sanchez-Lastra, Knut Eirik Dalene, Sigmund A. Anderssen, Jostein Steene-Johannessen, Bjorge H. Hansen, Bente Morseth, Laila A. Hopstock, Edvard Sagelv, Peter Nordström, Anna Nordström, Maria Hagströmer, Ing-Mari Dohrn, Keith M. Diaz, Steven Hooker, Virginia J. Howard, I-Min Lee, Morten W. Fagerland, Deaths potentially averted by small changes in physical activity and sedentary time: an individual participant data meta-analysis of prospective cohort studies, The Lancet, Volume 407