Steaua din Betleem (Ornithogalum dubium) este o plantă perenă originară din regiunile sudice ale Africii. Aceasta a devenit tot mai populară și la noi în țară pentru frumusețea sa, dar și pentru rezistența la temperaturile scăzute.
Steaua din Betleem
Cunoscută pentru aspectul său decorativ și pentru numele său cu puternice conotații simbolice, „Steaua din Betleem” atinge o înălțime de până la 50 de centimetri și se remarcă prin frunzele sale în formă de lance, de un verde intens sau verde-gălbui. Florile, care sunt grupate în inflorescențe de câte 10–20 pe o singură tulpină, au o formă de stea distinctivă, ceea ce a dus la asocierea cu „Steaua din Betleem”, astrul biblic care, conform Noului Testament, ar fi luminat cerul în noaptea Nașterii Domnului.
De altfel, această asociere nu este întâmplătoare, floarea fiind denumită astfel tocmai datorită formei stelate a florilor și a culorilor sale solare — galben-portocaliu, uneori alb, cu centrul verde sau brun.
Florile Stelei din Betleem nu sunt doar estetice, ci și importante pentru ecosistem, fiind polenizate de insecte cunoscute sub numele de gândaci maimuță. Acești polenizatori se hrănesc cu nectar, polen și petale, contribuind esențial la reproducerea naturală a speciei. Perioada de înflorire începe în luna august și poate dura până în decembrie, făcând din această plantă o alegere ideală pentru decorurile florale de iarnă. Fructele care rezultă ulterior sunt capsule, iar semințele produse sunt negre, strălucitoare și au o formă circulară.
Cum să ai grijă de ea
Pentru a cultiva această floare în grădină sau în ghiveci, este important să se respecte anumite condiții. Planta preferă soluri bine drenate, umede, bogate în substanțe nutritive și cu un pH neutru sau ușor acid. Se dezvoltă cel mai bine în spații bine luminate, dar nu direct expuse razelor solare, suportând totodată și zonele semi-umbrite. Temperatura ideală pentru creșterea sa se situează între 10 și 30 de grade Celsius. Bulbii se plantează primăvara, la o adâncime de 5–6 cm și la o distanță de aproximativ 15 cm între ei. În cazul culturii în ghiveci, este recomandat un substrat amestecat din pământ și nisip, pentru a preveni acumularea excesivă a umezelii.
După perioada de înflorire, udarea trebuie redusă treptat, iar după uscarea completă a frunzelor, aceasta se întrerupe. Dacă umiditatea solului este prea mare, este indicată scoaterea bulbilor și păstrarea lor într-un mediu uscat, bine aerisit și răcoros. În anumite cazuri, frunzele pot dezvolta pete ruginii, cauzate de infecții fungice. Acestea trebuie îndepărtate pentru a preveni răspândirea bolii.
Dincolo de aspectul botanic, Steaua din Betleem poartă un nume cu o profundă încărcătură simbolică. Tradiția creștină asociază „Steaua de la Betleem” cu fenomenul ceresc care ar fi vestit nașterea lui Iisus. Se crede că aceasta ar fi fost o conjuncție rară între planetele Jupiter și Saturn, petrecută în anul 7 î.Hr. În iconografia ortodoxă, steaua este ilustrată cu opt colțuri, accentuându-i caracterul miraculos. Așadar, denumirea florii nu este doar o simplă referință estetică, ci evocă o legătură între natură și spiritualitate, între frumusețea vizibilă și simbolismul religios.