Sultanatul femeilor – scurt istoric

Sultanatul femeilor este repezentat de perioada în care femeiele şi în speciale mamele sultanilor au exercitat o influenţă importanta. Termenul de sultanat a fost folosit pentru prima oară de către istoricul turc Ahmed Refik. Acesta explica perioada dezvoltării încetinite a Imperiului Otoman.

Roxalena a fost prima femeie din harem ce a deţinut o putere importanta în imperiu. Ea a fost soţia preferată a sultanului Soliman I.

Selim al II-lea a ajuns la tron prin manevrele violente ale Roxalenei. Aceasta a organizat asasinarea a doi dintre prezumtivii moştenitori ai tronului.

Roxelana a complotat în 1536 pentru executarea marelui vizir Damat İbrahim Pasă, iar în 1555 pentru uciderea marelui vizir Kara Ahmed Pasa şi înlocuirea acestuia cu propriul ginere, Rüstem Pasa.

Kösem Sultan, concubina favorită a sultanului Ahmed I, a condus de facto Imperiul Otoman. Ea a fost favorită a sultanului Ahmed I, mama lui Murad al IV-lea şi bunica a sultanului Mehmed al IV-lea .

Sultanatul femeilor

Cele mai recunoscute femei din Harem, ce deţineau o putere semnificativă, au fost nora Roxelanei, Nurbanu Sultan (1525-1583) şi Safiye Sultan (1550-1618).

Astfel de femei puternice şi-au exercitat influenta în ceea ce priveşte numirea în funcţii importante precum marele aga al ienicerilor.

Din punct de vedere legal locuitoarele haremului erau sclave iar sarcina lor era de servire a sultanului. Implicarea lor în condurcerea politică a fost oarecum umbrită de nepotism şi greşeli. Opţiunile acestora nu erau bazate pe interesul imperiului ci doar pe satisfacerea intereselor personale.

În secolul al XVI-lea, de exemplu, sultanii au preferat compania femeilor din Caucaz, iar proporţia demnitarilor originari din această regiune era foarte mare.

În prima jumătate a sec XVII-lea cel ce deţinea postul de vizit era schimbat după cel mult un an. Acesta fiind unul din motivele pentru care imperiul a suferit mult atât pe plan intern cât şi pe plan extern. Haosul şi discontinuitatea din administraţia otomană au adus suferinţe imperiului.

Implicarea în politica imperială a femeilor din harem a permis supravieţuirea statului prin succesiunea la tron doar pe linie directă paternă şi prin compensarea ineficientei sau incompetenţei unor sultani.

Schimbul de putere de la sultanii autoritari sau doar brutali către femeile haremului a dus la o formă de guvernare mai raţională

Influenţa femeilor din harem asupra politicii şi numirilor în funcţii a încetat în 1656 odată cu venirea la putere a marelui vizir Köprülü Mehmed Pasa.