Doliu la Asău. Recent pe rețelele de socializare ale a fost postat un mesaj prin care se anunță moartea lui Nicodim, “tăticul” urșilor din Bacău. De altfel, cu doar câteva zile înainte de moartea lui Nicodim, administratorii paginii anunțau trecerea în neființă a tatălui acestuia…
„Când cunoști un om care poate mișca oameni, îi atribui putere, peste puterea unui om și viață, mai mult decât câți ani de viață poate avea un om.
Nu e așa și constatăm asta și ne copleșește tristețea.
Daniel Nicodim mișca oamenii, îi facea să-l urmeze, iși deschidea casa și o facea casă pentru prieteni și necunoscuți. Acum a plecat să miște poate cealaltă lume. A plecat cu inima frantă de pierderea unui parinte și acum cei doi urși se însoțesc în ceruri. Își fac acolo în ceruri, ceata lor, tot a Urșilor din Asău, din toți cei care s-au știut și au impartașit aceleași bucurii și tristeți.
Ceea ce a facut Daniel aici în comună, în județ, în țară, înafara ei rămâne, așa cum a rămas și ce a facut Gavrilă, tatăl lui. Ne-au îmbogățit viața și ne-au legat de strămoși și de pământul acesta pănă acum și acum mai fac o punte până în cer.
Domnul să te odihnească Tata Urs, alături de el și de părintele tău! Ai mers în locul în care bune și rele se numără și apoi e…veșnicia. Îți mulțumim pentru că ai păstrat vie tradiția, ne-om strădui să păstrăm și noi ce ai iubit mai mult, ca sfântă datorie față de cei de au fost, sunt și vor fi aici în colțul nostru de Rai, Asăul”, au precizat cunoscuții.
“Tăticul” urșilor din Bacău s-a stins
Daniel Nicodim a lăsat o amintire frumoasă tuturor celor care l-au cunoscut.
„În memoria lui Nicodim Gavrilă
Despre Gabi, soț, tată,bunic,străbunic,ori prieten nu putem spune decât că a fost un real sprijin pentru aceștia,învăluindu-i pe toți cu atenția și dragoste lui.Având dezvoltat un simț al umorului știa cum să aducă un zâmbet pe chipul celui pe care îl întâlnea în drumurile sale.
Salutul său:,,INIMĂ BUNĂ!”,transmitea întotdeauna o bună stare omului căruia i se adresa.Am putea vorbi ore,sau zile întregi despre Gabi, dar haideți să vorbim despre Gavrilă cel care a iubit cu patimă,s-ar putea spune,datinile străbune specifice Comunei Asău. Unul dintre meritele sale deosebite este că Gavrilă a promovat și dus mai departe tradiția culturală,moștenită de la familia lui,aducând URSUL LUI GAVRILĂ pe buzele și inimile tuturor celor care îl priveau,făcând mai frumoase,mai spectaculoase,an de an,sărbătorile de iarnă. A reușit să sădească în inimile,multor tineri dragostea pentru datinile și obiceiurile comunității asăuane,ajungând chiar să joace URSUL LUI GAVRILĂ și în fața Ceaușeștilor și mai marilor acelor vremuri. Remarcabil este că Gavrilă a fost primul urs care a jucat, ridicat fiind, pe parul susținut de ursari, marcând, pentru totdeauna,unicitatea jocului URSULUL LUI GAVRILĂ.
Insuflând dragostea pentru acestă datină străbună și celor trei copii ai săi:Gabi,Daniel,și Dana îi vor călca pe urme îmbrăcând tradiționalele piei de sărbători.În 2006,datorită unor probleme medicale,predă comanda USULUI LUI GAVRILĂ,fiului său Daniel.Daniel,cu toate învățăturile primite,susținut fiind de soția sa Marilena și fiul Dănuț au reușit să ducă faima acestor obiceiuri străbune ,în toată țara chiar și peste hotarele ei, aducând o nemărginită bucurie ,,sufletului tânăr” al lui Gavrilă.
Poate că datorită grijilor cotidiene,nu ne vom aduce aminte,în fiecare zi,de Gavrilă,dar atunci când vom auzi dobele bătând,fluierul cântând,ne vom aminti cu drag de Gavrilă,fără de care Asăul nu putea ajunge să fie atât de cunoscut pe firmamentul cultural.
Bunul Dumnezeu să iti deschidă porțile celeste și să te primească cu bucurie în curtea Sa, așa cum te primeau și oamenii,de sărbători,când le aduceai bucurie în suflete aici,pe pământ!”