Taxa pe respirație devine realitate! Din 2027 plătim pentru propria existenţă. Europarlamentarul Gheorghe Piperea a lansat avertismentul

O idee care până nu demult părea absurdă, o simplă teorie a conspirației, prinde contur și devine realitate: din anul 2027, cetățenii Uniunii Europene ar putea fi obligați să plătească o taxă directă pentru amprenta de carbon generată prin respirație. Nu, nu este o glumă, și nu mai este doar o speculație. Noua „taxă pe oxigen”, așa cum a fost deja numită în spațiul public, face parte dintr-un regulament european adoptat recent și care intră treptat în vigoare.

Până acum, doar marile companii erau țintite de politicile privind emisiile de carbon. De-acum, fiecare persoană fizică din UE ar urma să fie înregistrată, calculată și impozitată pentru dioxidul de carbon pe care îl generează. Mai simplu spus, plătim pentru că existăm.

Taxa pe aer devine realitate din 2027. Avertismentul lui Piperea: „Ținta e fiecare cetățean”

Europarlamentarul Gheorghe Piperea trage un semnal de alarmă cu privire la implicațiile profunde ale acestei măsuri. Într-o intervenție recentă, acesta a declarat că, dacă nu reacționăm acum, „vom ajunge să plătim pentru aerul pe care îl respirăm”. Și nu este o metaforă.

Potrivit datelor oficiale invocate de Piperea, fiecare persoană emite între 6,5 și 6,7 tone de dioxid de carbon anual doar prin procesele vitale, în principal respirația. Dacă se va aplica o limită de 4 tone anual, orice depășire va fi taxată. La un tarif de 45 de euro pe tonă – sau chiar 75 euro, cum preconizează piețele bursiere – suma totală poate ajunge la aproximativ 500 de euro pe lună per cetățean. Asta doar pentru că… respirăm.

Oficial, noua taxă este introdusă sub umbrela combaterii schimbărilor climatice și a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. Sumele colectate vor fi direcționate, în parte, către „salvarea planetei” și în parte către suplimentarea bugetului militar european, inclusiv pentru sprijinul Ucrainei. Practic, oamenii vor fi obligați să susțină din propriul buzunar atât agenda verde, cât și extinderea capacităților de apărare ale UE.

Subiectul este deja speculat la bursa din Frankfurt, unde s-au lansat contracte futures bazate pe taxele de carbon pentru persoane fizice. Acolo unde până acum se tranzacționau petrol, gaze sau aur, acum se mizează pe… oxigenul uman. Un semnal clar că sistemul este deja pregătit, iar aplicarea e doar o chestiune de timp.

Cum se va face diferența între cei care „respiră mai mult” și cei care „respiră mai puțin”?

Una dintre întrebările esențiale, la care autoritățile încă nu au oferit un răspuns clar, este legată de modul în care se va calcula amprenta de carbon pentru fiecare individ. Va conta vârsta? Greutatea? Activitatea fizică? Vor fi monitorizați sportivii? Se vor introduce sisteme de urmărire biometrică? Sau va exista o taxă fixă, indiferent de condițiile personale?

„Pentru că exiști, poluezi. Iar pentru asta vei plăti”, avertizează Piperea. Iar această viziune distopică prinde deja formă.

Noua reglementare va fi obligatorie pentru toate statele membre UE. Nu va exista scăpare. Va fi implementată direct în sistemul de impozitare, iar neplata poate atrage consecințe grave: suspendarea altor drepturi civile sau sociale, reținerea sumelor din salarii sau pensii, penalități sau chiar restricții de acces la servicii publice.

Este o taxă care „nu se poate evita”, după cum afirmă specialiștii. Indiferent că mergi pe jos, cu bicicleta, cu autobuzul sau stai acasă – vei fi considerat poluant pentru simplul fapt că trăiești. Iar fiecare gest al tău, de la mâncare până la transport, va fi impozitat în numele ecologiei.

În contextul în care Europa are aproximativ 460 de milioane de locuitori, iar India – 1,5 miliarde – apare întrebarea firească: cât impact poate avea continentul nostru asupra salvării planetei, când celelalte regiuni ale lumii nu adoptă aceleași măsuri drastice?

Și mai ales: până unde se va merge? Se dorește cu adevărat salvarea planetei sau doar un nou mecanism de control și sărăcire a populației? Din 2027, s-ar putea să plătim nu doar pentru ce facem, ci pur și simplu pentru că existăm.